Procesul de comasare a școlilor a revenit în atenția publică, în condițiile în care impactul acestei măsuri este încă dezbătut. Ministrul Educației, Mihai Dimian, a confirmat într-un interviu pentru TVR Info că este nevoie de o analiză detaliată a situației, mai ales că deciziile luate în trecut pot fi reevaluate dacă s-a dovedit că nu au fost conforme realității.
Justificarea comasărilor în contextul scăderii efectivelor
Mulți dintre liceele tehnice care acum 10-15 ani aveau peste 900 de elevi funcționează astăzi cu mult mai puțini, ajungând la efective de 300-500 de elevi. În aceste condiții, comasarea acestor unități școlare, care au ajuns sub pragurile stabilite de lege, pare o soluție logică. Ministrul a recunoscut însă că aceste măsuri nu s-au aplicat la timp și a admis că nu poate explica exact motivul pentru care intervențiile au fost amânate.
Paralelism cu alte domenii ale administrației
Dimian a explicat că situații similare de nerespectare a limitelor legale există și în alte sectoare ale administrației publice, iar lipsa reacției în aceste cazuri ar fi influențat și deciziile din educație. „Sunt zone unde aceste comasări ar fi fost necesare, indiferent de legislație, și cărora nu li s-a dat curs”, a declarat oficialul.
Creșterea personalului în unitățile școlare noi
În paralel, dezvoltarea infrastructurii școlare a dus la crearea unor noi creșe și extinderea unităților existente, ceea ce a generat o nevoie suplimentară de angajări. Noile creșe, în număr de aproximativ 100, în diferite stadii de implementare, au atras peste 400 de posturi aprobate recent. Ministrul a explicat că personalul este asigurat etapizat, procesul necesitând timp, dar că nevoile pentru noile unități școlare sunt clar identificate.
Paradoxul din sistemul educațional: mai puțini elevi, mai mult personal
În ultimii 10 ani, numărul elevilor din România a scăzut cu aproape 7%, în timp ce efectivul total al angajaților din educație – profesori, personal didactic auxiliar și nedidactic – a crescut cu aproximativ același procent. Această discrepanță a redus raportul elev-profesor, dar nu a fost rezultatul unei strategii anticipate, ci mai degrabă al unei gestionări nereușite a resurselor umane și infrastructurii școlare.
Decizii contestate privind comasările
Un alt obstacol important îl reprezintă deciziile de reorganizare care nu reflectă realitățile geografice și demografice din teren. Uneori, comasările au fost făcute între școli aflate la distanțe mari, ignorând alternative mai practice. Astfel de situații au ridicat semne de întrebare cu privire la influențe de natură politică sau administrativă în luarea deciziilor, fapt ce complică și mai mult procesul de optimizare a rețelei școlare.
