Pe data de 13 august, România a atins un prag critic: 100 de zile fără un guvern cu puteri depline, începând de la demiterea Cabinetului condus de Ilie Bolojan, urmată de moțiunea PSD-AUR care a generat această criză. În acest moment, perspectiva formării unui nou guvern rămâne neclară, Nicușor Dan așteptând propuneri concrete privind o majoritate parlamentară, în timp ce partidele solicită un gest decisiv din partea președintelui.
Incertitudinea la nivel guvernamental s-a instalat ca o stare persistentă în peisajul politic românesc. Încercarea PSD de a-l înlătura rapid pe Bolojan și de a instala o majoritate printr-un grup disident din PNL s-a transformat în bătălii interne și un război politic prelungit. În această situație, Nicușor Dan a avut un rol central, fiind criticat pentru ritmul lent al deciziilor sale.
Lentoarea procesului de desemnare a unui premier
Primul pas concret a venit abia după 13 zile de la demiterea guvernului, când pe 18 mai au avut loc primele consultări între președinte și partidele parlamentare. Această primă rundă a fost urmată pe 21 mai de o a doua consultare cu formațiuni care nu sunt constituite ca partide, dar dețin mandatele parlamentare.
După aproape o lună de la demitere, Nicușor Dan l-a desemnat premier pe Eugen Tomac, fost lider PMP. Această nominalizare, produsă după cea mai lungă perioadă de amânare a desemnării unui premier din ultimii 30 de ani, nu a reușit să coaguleze sprijinul necesar. În lipsa voturilor, Tomac și-a retras mandatul cu doar câteva zile după ce a prezentat programul și echipa de miniștri.
La 14 iunie, într-o mișcare surprinzătoare, Nicușor Dan a anunțat retragerea lui Tomac și desemnarea lui Adrian Veștea, o decizie care a zdruncinat relația cu PNL. O parte a liberalilor, conduși de Robert Sighiartău, au acuzat o colaborare ascunsă între președinte și gruparea disidentă din PNL pentru promovarea lui Veștea.
Cu toate eforturile grupării rebelle din PNL, susținerea PSD-ului și sprijinul discret al administrației prezidențiale, Guvernul Veștea a fost respins în parlament. Această înfrângere a îndreptat România spre perspectiva alegerilor anticipate.
Blocajul politic persistă și în lunile următoare
După eșec, Nicușor Dan a organizat o singură rundă suplimentară de consultări pe 23 iunie, după care discuțiile s-au limitat la informări neconcludente. Începând cu 16 iulie, s-a depășit recordul de durată al unui guvern demis din epoca postdecembristă.
Sursele politice indică faptul că președintele așteaptă să i se prezinte o majoritate clară, predominant formată din PSD și susținută de PNL, în timp ce liberalii și USR, cu sprijinul UDMR, cer o decizie fermă de la conducerea țării.
Repercusiuni interne în partide și tensiuni sporite
Criza guvernamentală a afectat semnificativ și situația internă a principalelor formațiuni politice. În PNL, tensiunile au culminat cu anularea deciziilor luate la congres de către instanță, iar încercările de a exclude gruparea disidentă continuă. Aripa contestatară reunește aproximativ 15 parlamentari și numeroși lideri locali, iar războiul rece din partid persistă cu posibilitatea eliminării lor în toamnă.
De asemenea, și în PSD există nemulțumiri majore în teritoriu, unde liderii locali doresc revenirea la guvernare, în ciuda declarațiilor optimiste venite de la centrul partidului.
Probleme la implementarea reformelor din PNRR
În contextul în care parlamentarii au fost convocați în timpul verii pentru adoptarea unor reforme esențiale din Planul Național de Redresare și Reziliență, două dintre acestea au creat tensiuni suplimentare în partidele politice, afectând ritmul și eficiența procesului legislativ.
