Iranul a încheiat un acord important cu China pentru achiziționarea a sute de sisteme portabile de apărare antiaeriană, între 300 și 400 de unități, inclusiv modele QW-12 și FN-16, conform informațiilor obținute de agenția Reuters de la surse apropiate tranzacției.
Valoarea contractului se ridică la aproximativ 60-70 de milioane de dolari și a fost realizat prin intermediul companiei Zhongqing Baoshang International Investment, înregistrată în Hong Kong. Această achiziție reprezintă cea mai semnificativă operațiune militară cunoscută a Iranului în contextul conflictului cu Statele Unite, Israelul și aliații americani din regiunea Golfului.
Potrivit surselor citate, primul lot de sisteme portabile de apărare antiaeriană va fi livrat în câteva săptămâni. Transportul inițial va avea loc cu avionul de la Urumqi către Pakistan, urmând ca de acolo armele să fie transferate prin rute terestre discrete către Iran.
Un oficial din cadrul serviciilor secrete europene a confirmat pentru Reuters că există informații privind mai multe acorduri militare în curs de negociere între Beijing și Teheran. Printre sistemele ce vor fi furnizate se numără modelele QW-12, QW-18 și QW-19. De asemenea, o sursă din Orientul Mijlociu a confirmat intenția Iranului de a cumpăra sisteme QW-12 și QW-18.
Autoritățile din Pakistan au negat implicarea în transferul acestor arme chineze către Iran, în timp ce Ministerul de Externe al Chinei a respins informațiile ca fiind „complet nefondate”, reiterând angajamentul Beijingului pentru promovarea păcii și soluționarea conflictelor pe cale diplomatică. Același discurs este adoptat și în privința situației din Ucraina, deși sprijinul Chinei pentru Rusia este bine documentat.
Sisteme precum QW-12 și FN-16 sunt armamente ghidate în infraroșu, destinate să neutralizeze aeronave, elicoptere și drone ce operează la joasă altitudine. Mobilitatea acestor echipamente permite desfășurarea rapidă în zone strategice, precum și posibilitatea de dispersare și relocare imediată, făcând astfel armata iraniană mai rezistentă în fața atacurilor comparativ cu sistemele antiaeriene staționare.
