China deține în prezent cel mai mare și tehnologic avansat arsenal de rachete balistice din Asia, susținut de ceea ce Pentagonul califică drept „cel mai activ și diversificat program de dezvoltare a rachetelor din lume”.
Un raport detaliat realizat de TWZ oferă o privire amplă asupra capacităților Chinei privind rachetele balistice intercontinentale (ICBM) și lansate de pe submarine (SLBM), care formează coloana vertebrală a forțelor sale strategice.
Beijingul a implementat o extindere și modernizare rapidă a arsenalului său, acumulând un număr considerabil de rachete cu propulsie solidă, cu raze medii, intermediare și intercontinentale, capabile să transporte încărcături convenționale sau nucleare. Cu toate acestea, unele sisteme mai vechi, alimentate cu combustibil lichid, precum modelul Dong Feng-5 (CSS-4), continuă să fie operaționale, iar construcția silozurilor noi ar putea modifica în mod important configurația forțelor.
Potrivit unor informații dezvăluite de Popular Science, China a crescut în ultimii trei ani numărul brigăzilor specializate în rachete balistice cu peste 35%. Marea majoritate dintre acestea operează rachete cu rază medie și intermediară (MRBM și IRBM), precum și rachete de croazieră lansate de la sol (GLCM).
De asemenea, China desfășoară un program ambițios de extindere a silozurilor pentru rachetele sale balistice intercontinentale, cu câteva sute de structuri în construcție în zone precum Yumen (120 silozuri), Hami (110 silozuri) și Ordos (circa 90 silozuri). Această dezvoltare ridică întrebări importante cu privire la impactul potențial asupra echilibrului strategic global și este considerată „cea mai semnificativă extindere a arsenalului nuclear chinezesc vreodată”.
Pe lângă extinderea numărului de silozuri, China își amplifică capacitățile strategice prin dezvoltarea de tehnologii MIRV — ogive multiple pe o singură rachetă — și prin introducerea unor noi sisteme de lansare nucleară pe mare și aer. Printre acestea se numără submarinul balistic de clasă 096 (SSBN), racheta balistică lansată de pe submarin JL-3 (SLBM) și bombardierul H-20, în curs de dezvoltare și capabil să transporte focoase nucleare. Aceste componente vizează completarea triadei nucleare strategice a Chinei.
Numărul exact al focoaselor nucleare chineze este un secret bine păstrat, dar Pentagonul estimează că până la mijlocul anului 2024, China avea circa 600 de focoase nucleare operaționale și preconizează că acest număr ar putea depăși 1.000 până în 2030, cu o pregătire sporită și o desfășurare crescută.
Un exemplu notabil în inventarul chinez este racheta DF-5 (CSS-4), primul ICBM cu rază lungă de acțiune dezvoltat integral în China, propulsat cu combustibil lichid și proiectat pentru lansare din silozuri. DF-5, care a fost operațional din anii ’80, rămâne un pilon important al arsenalului chinez, deși unele unități au fost înlocuite treptat cu versiunea îmbunătățită DF-5A, iar în 2015 a fost lansată varianta DF-5B cu capacități avansate.
