Un demers remarcabil ia amploare în Africa, unde 11 țări colaborează pentru a încetini avansul deșertului Sahara printr-un „zid” vegetal și restaurarea solurilor afectate de secetă, pe o distanță de aproximativ 8.000 de kilometri. Acest proiect ambițios, denumit Marele Zid Verde, se întinde de la Senegal până în Djibouti și urmărește revitalizarea terenurilor, protejarea mijloacelor de trai agricole și prevenirea migrației forțate a milioanelor de oameni care depind de pământ.
Lansată în 2007 de Uniunea Africană, această inițiativă este considerată una dintre cele mai îndrăznețe planuri ecologice ale zilelor noastre, potrivit surselor oficiale, precum La Nación și Convenția ONU pentru Combaterea Deșertificării. Conceptul inițial prevedea crearea unei centuri verzi ce să urmărească marginea sudică a Saharei, însă proiectul s-a dezvoltat în mod complex, incluzând protejarea solului, reabilitarea terenurilor degradate, sprijin pentru agricultură și crearea de oportunități de angajare în regiunile cele mai vulnerabile ale continentului.
Regiunea Sahel, situată imediat la sud de Sahara, este o zonă semiaridă în care milioane de oameni depind de agricultură și creșterea animalelor. Degradarea solului conduce la scăderea producției alimentare și a veniturilor, ceea ce destabilizează comunitățile locale și îi împinge pe mulți să migreze în căutare de condiții mai bune.
Inițial, 11 țări din Africa de Vest și de Est s-au angajat în acest proiect – Mauritania, Senegal, Mali, Burkina Faso, Niger, Nigeria, Ciad, Sudan, Etiopia, Eritreea și Djibouti. În prezent, inițiativa s-a extins și la alte state africane. Obiectivele stabilite de ONU pentru 2030 includ restaurarea a 100 de milioane de hectare de teren, captarea a 250 de milioane de tone de carbon și generarea a 10 milioane de locuri de muncă „verzi”. Pentru locuitorii regiunii, asta înseamnă terenuri mai fertile, surse constante de hrană și apă, precum și o reducere a exodului populației.
Deșertificarea este un proces gradual, dar grav, care implică degradarea solului, reducerea vegetației și pierderea apei în sol. Factorii care accelerează acest fenomen includ seceta prelungită, creșterea temperaturilor, defrișările, supra-pășunatul și gestionarea deficitară a terenurilor. În zonele sărace, oamenii exploatează intens resursele naturale, ceea ce agravează problema. Consecințele acestui recul al pământului afectează grav securitatea alimentară și socială, provocând conflicte și migrații masive.
Contrar imaginii inițiale, Marele Zid Verde nu reprezintă doar o perdea continuă de copaci, ci o strategie complexă ce implică protejarea vegetației existente, stoparea tăierilor ilegale, creșterea speciilor rezistente la secetă și managementul atent al apei. Modelul aplicat în Etiopia, unde s-a mizat pe regenerarea naturală a plantelor indigene, a demonstrat rezultate superioare față de metodele tradiționale de plantare intensă, unde puieții fără acces la apă adesea mor repede.
Cu toate acestea, implementarea proiectului întâmpină dificultăți semnificative. După aproape două decenii de la lansare, Marele Zid Verde a fost finalizat în proporție de aproximativ 30%, cu aproape 30 de milioane de hectare recuperate până în 2024, ceea ce indică o nevoie continuă de eforturi susținute și resurse pentru atingerea țintelor pe termen lung.
