O criză semnificativă în aprovizionarea cu petrol a apărut în urma escaladării conflictului dintre Iran și Statele Unite în zona Golfului Persic. La finalul lunii iulie 2026, superpetrolierul grec Kiku a dispărut temporar de pe radare în apropierea coastei Dubaiului, după ce a traversat Strâmtoarea Ormuz. Nava și-a oprit sistemul AIS, folosit pentru transmiterea poziției și datelor către monitorizare, reapărând surprinzător pe partea opusă a strâmtorii în ziua următoare.
Industria petrolieră a adoptat o tactică specială pentru protejarea navelor: tranzitul nocturn „în întuneric”, sub escorta militară a SUA. Această metodă are scopul de a preveni atacurile cu drone iraniene care au vizat anterior petrolierii. Conform datelor furnizate de Kpler, aproximativ 80% din traficul prin Strâmtoarea Ormuz în ultimele două săptămâni s-a derulat astfel. Pe 7 august, sateliții au surprins o operațiune de transfer petrolier „navă-la-navă” între superpetrolierele grecești Kiku și Nave Electron în Golful Oman.
Conform monitorizărilor Kpler și Windward Intelligence, doar circa 4 milioane de barili de petrol sunt transportați zilnic pe mare prin Golful Persic, la care se adaugă aproximativ 7 milioane de barili transportați prin conducte ocolitoare, totalizând între 11 și 12 milioane de barili pe zi - o cifră semnificativ mai mică față de cele 20 de milioane de barili zilnic exportate anterior declanșării conflictului cu Iranul. Totuși, potrivit declarațiilor lui Wright, pe 8 august 2026, această cantitate totală ar fi depășit pragul de 20 milioane de barili, contrar așteptărilor.
În contextul acestui tumult, Arabia Saudită a luat măsuri decisive pentru menținerea fluxului de petrol către piețele globale. Astfel, 5 milioane de barili pe zi sunt redirecționați printr-o conductă către portul Yanbu, situat pe Marea Roșie, în timp ce alte 2 milioane de barili evită Strâmtoarea Ormuz prin rute alternative. Deși aceste strategii implică costuri mari și riscuri importante, ele contribuie esențial la prevenirea unei crize energetice globale, conform CNN.
Pe fondul acestei crize, atât Statele Unite, cât și China au început să resimtă o epuizare semnificativă a rezervelor strategice și comerciale de petrol. Totodată, cererea globală a scăzut considerabil, din cauza prețurilor mari impuse pe piață. Rafinăriile importante din Orientul Mijlociu, Rusia și China întâmpină dificultăți serioase în producție, astfel că SUA și-a asumat rolul principal în aprovizionarea cu combustibil. Președintele Donald Trump a pus în aplicare o politică strictă de blocadă navală asupra porturilor iraniene, ceea ce a împins prețul barilului spre pragul de 100 de dolari.
Cu toate provocările majore, piața globală a energiei demonstrează o capacitate de adaptare remarcabilă, evitând o creștere exagerată a prețurilor ce ar fi putut culmina cu o criză fără precedent în aprovizionarea cu petrol.
