România se află printre ultimele țări din Europa în privința numărului de transplanturi de organe, în ciuda existenței unor echipe medicale foarte bine pregătite și a unei creșteri recente a operațiilor efectuate. Datele Agenției Naționale de Transplant (ANT) pentru anul 2025 indică efectuarea a doar 317 intervenții chirurgicale, dintr-un total de 4475 de pacienți înscriși pe listele de așteptare pentru cord, rinichi, ficat și plămâni.
Unul dintre factorii principali care limitează numărul donatorilor este rata ridicată de refuz exprimată de apropiații persoanelor aflate în moarte cerebrală, care ajunge la 51,54%. Această reticență contribuie decisiv la scăderea disponibilității organelor pentru transplant.
Comparativ cu alte țări europene, România prezintă o rată foarte scăzută a donării de organe, în jur de 4,5 donatori la un milion de locuitori. În schimb, țări precum Spania sau Croația raportează peste 40 de donatori la un milion de locuitori, performanță susținută de o cultură medicală solidă și de sisteme eficiente de gestionare a transplanturilor. Ungaria, considerată un model de succes în Europa de Est, atinge aproximativ 15 donatori pentru același număr de locuitori, iar media Uniunii Europene este situată la 22 de donatori/milion.
Profesorul doctor Vlad Brașoveanu, într-un interviu acordat publicației Libertatea, a detaliat cauzele acestui decalaj, menționând chiar și sprijinul oficial acordat de Biserica Ortodoxă Română pentru actele de donare, care însă nu a reușit să schimbe puternic percepțiile sociale sau structura sistemului medical.
Din perspectiva costurilor, dr. Victor Zota, fost coordonator național al Agenției Naționale de Transplant, a explicat că un transplant este mult mai accesibil în România comparativ cu alte țări. Astfel, un transplant de rinichi costă aproximativ 20.000 de euro în țară, față de 80.000-100.000 de euro în străinătate. Transplantul de inimă ajunge la 43.000 de euro în România, vs. 120.000-150.000 de euro în alte state, iar transplantul de ficat costă între 65.000 și 80.000 de euro pe plan local, spre deosebire de 150.000-200.000 de euro în exterior. În cazul transplantului de măduvă osoasă, costurile în țară sunt de circa 20.000 de euro, pe când în străinătate se situează între 80.000 și 100.000 de euro.
Aceste diferențe semnificative la nivel de costuri dezvăluie un potențial important pentru sistemul medical românesc, însă dificultățile legate de acceptarea donării și de eficiența organizațională mențin România pe ultimele poziții în Europa în ceea ce privește numărul de transplanturi realizate.
