România continuă să fie intens dependentă de importurile externe pentru asigurarea necesarului intern de petrol și produse petroliere. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), în primele luni ale anului 2026, peste trei sferturi (76,79%) din resursele petroliere ale țării provin din import. Kazahstanul se afirmă încă o dată ca partener strategic principal, livrând 63% din totalul importurilor, potrivit informațiilor publicate de Mediafax.
În primele două luni ale anului curent, România a importat 1,25 milioane de tone de țiței, înregistrând o scădere de aproape 18% față de aceeași perioadă a anului precedent, când volumul importat a fost de 1,52 milioane tone. Această reducere a fost amplificată pe parcursul trimestrului întâi, când importurile s-au diminuat cu peste 30%, din cauza instabilității pe piețele internaționale și a problemelor logistice generate de crizele geopolitice.
Deși volumul livrărilor s-a contractat, costurile totale pentru achiziționarea petrolului au scăzut și mai mult, cu peste 35%, pe fondul unor prețuri medii în scădere a barilului. Astfel, factura petrolieră plătită în primele două luni ale lui 2026 a fost de aproximativ 547 milioane de euro, față de peste 841 milioane de euro în perioada similară a anului anterior. Prețul mediu plătit a coborât de la 0,55 euro/kg în 2025 la 0,43 euro/kg în începutul anului 2026.
Reconfigurarea surselor de țiței
Structura geografică a importurilor suferă modificări. Kazahstanul rămâne lider, dar cota sa de piață a scăzut ușor, de la 65% în 2025 la 63% în 2026. Alte surse importante sunt Azerbaidjanul, care livrează 16% din necesar (față de 19% anul trecut), Norvegia cu 8% din importuri (fără prezență în 2025) și Libia cu 6%. De asemenea, ceței provenit din Guyana și Republica Moldova este aproape inexistent în această perioadă.
Scăderea producției interne de petrol
În contrapondere cu dinamica importurilor, extracția internă de țiței continuă să scadă în mod constant. În primele două luni ale anului 2026, producția autohtonă a fost de aproximativ 380.000 tep, cu un declin de 8,6% față de aceeași perioadă a anului trecut. Reducerea s-a menținut și pe primul trimestru, când extracția a scăzut cu 8,3%. Astfel, producția internă reprezintă doar circa 23% din consumul total, în timp ce importurile acoperă restul.
În anul precedent, consumul țării a fost de 11,4 milioane de tone țiței, din care 8,9 milioane tone au fost importate, cu o valoare totală a achizițiilor de 4,1 miliarde euro, din care aproximativ 2,5 miliarde euro au fost plătiți Kazahstanului. Producția internă a fost de 2,9 milioane tone.
Piața de rafinare și controlul infrastructurii
Procesarea petrolului în România este centralizată în două mari rafinării private, restul capacităților vechi fiind retrase din funcțiune. Petromidia Năvodari, parte a Grupului KMG International, este cea mai mare și modernă unitate de rafinare din țară, cu o capacitate anuală de peste 5 milioane tone. În 2025, a procesat 5,37 milioane tone de țiței, provenind exclusiv din importuri. Grupul deține 54,63% din companie, iar statul român păstrează un pachet minoritar de 44,7%.
Petromidia este alimentată prin terminalul offshore Midia Marine Terminal, situat la 8,6 km de țărmul Mării Negre, care permite descărcarea rapidă a unor nave cu capacități între 80.000 și 160.000 tone, prin intermediul unui sistem modern Single Point Mooring.
Rafinăria Vega Ploiești funcționează în strânsă colaborare cu Petromidia, folosind exclusiv țiței furnizat de aceasta. Vega dispune de o capacitate anuală de 350.000 tone și este singurul producător autohton de solvenți ecologici, hexan normal, white spirit rafinat și bitumuri speciale.
A doua rafinărie importantă din România este Petrobrazi Ploiești, controlată de OMV Petrom. Aceasta operează pe un teren extins și are o capacitate de aproximativ 4,5 milioane tone anual, acoperind aproximativ o treime din cererea internă de carburanți. Petrobrazi procesează integral producția internă a țării.
