La sfârșitul secolului al XIX-lea, turismul în România era abia la început, iar zona litoralului Mării Negre era încă puțin explorată, fiind cunoscută mai ales pentru tratamentele cu apă sărată și nămol din lacul Tekir Ghiol. Localitatea Tekir, astăzi Techirghiol, era un sătuc de pescari cu facilități minime pentru vizitatori.
Doi mari proprietari de terenuri, Anghel Hagi Panteli, un negustor de origine bulgară, și Ioan Movilă, magistrat moldovean și moșier influent, au recunoscut încă de atunci potențialul zonei pentru recreere și relaxare. Conștienți că clasa înstărită din București va căuta confort și relaxare la malul mării, aceștia au inițiat o adevărată competiție pe piața imobiliară din zonă.
Primul pas concret l-a făcut Ioan Movilă, care a construit lângă lacul Tekir Ghiol un mic hotel descris în acele vremuri ca „o casă lungă, cu odăi sărăcăcioase”, denumit „Otel Movilă”. Această unitate de cazare însă nu a fost suficientă pentru cererea în creștere, așa că moșierii au început să vândă terenuri în apropiere, sperând să-și mărească câștigurile.
În acea perioadă, reclamele în ziarele epocii anunțau terenuri de vânzare în jurul lacului, într-un duel deschis între Panteli și Movilă. Panteli oferea loturi pe marginea lacului, la prețuri între 90 de bani și 1,50 lei metrul pătrat, cu plata în zece rate trimestriale, subliniind numărul tot mai mare de vizitatori atrași de băile terapeutice și de facilitățile pe care le oferea zona.
Movilă, de partea sa, propunea condiții mai avantajoase, cu posibilitatea plății în 16 rate, și promitea facilitarea accesului prin plantarea bulevardelor, piețelor și parcurilor, asigurarea apei potabile și materiale pentru construcții. Terenul acestuia se afla între lac și mare, oferind un avantaj semnificativ cumpărătorilor.
Acest context a creat o adevărată febră imobiliară, însă dezvoltarea haotică a teritoriului a fost oprită prin intervenția unui primar cu viziune pentru viitor. Astfel, s-a pus bazele unei dezvoltări organizate, lăsând loc pentru apariția și creșterea stațiunii Mamaia, devenită în timp „perla litoralului românesc”.