Regele Harald al V-lea al Norvegiei a încetat din viață vineri, 28 august, la vârsta de 89 de ani, lăsând în urmă o moștenire care reflectă un drum unic și plin de provocări. A preluat tronul în 1991 și a condus regatul pentru peste 35 de ani, după o viață începută cu un eveniment istoric: a fost primul prinț născut în Norvegia după 567 de ani.
Harald s-a născut pe 21 februarie 1937, în Skaugum, Asker, fiind fiul prințului moștenitor Olav și al prințesei Märtha, precum și nepotul regelui Haakon al VII-lea. Nașterea sa a fost crucială pentru menținerea dinastiei, dat fiind că până atunci doar urmașii masculini puteau moșteni tronul, iar el avea două surori mai mari.
La vârsta de trei ani, copilăria sa a fost tulburată de invazia nazistă din 1940, când familia regală a fost nevoită să fugă din Norvegia. Prințesa Märtha a dus familia în Suedia, iar ulterior în Statele Unite, unde au fost primiți de președintele Franklin D. Roosevelt. Harald a petrecut cei mai importanți ani ai copilăriei în America, revenind în țară abia după încheierea războiului, în 1945.
După întoarcere, viitorul rege a urmat o educație cât mai apropiată de cea a copiilor norvegieni obișnuiți, deși cu o gardă de securitate permanentă. A studiat la Oslo Cathedral School, a urmat pregătirea militară și Academia Militară, iar între 1960 și 1962 a studiat științe sociale, istorie și economie la Balliol College din cadrul Universității Oxford.
Viața personală a regelui Harald a fost marcată de o poveste de dragoste care a provocat controverse. În 1959 a cunoscut-o pe Sonja Haraldsen, o femeie din afara aristocrației, iar nunta lor a fost amânată timp de nouă ani din cauza opoziției tradiționale la o astfel de alianță. Decizia a ridicat întrebări importante despre viitorul monarhiei.
În cele din urmă, cu sprijinul regelui Olav al V-lea și după consultarea guvernului și parlamentului, dragostea a învins. Logodna a fost anunțată în martie 1968, iar Harald și Sonja s-au căsătorit în august același an, schimbând astfel în mod semnificativ tradițiile regale norvegiene.
Harald al V-lea a fost și un sportiv dedicat, participând la trei ediții ale Jocurilor Olimpice și devenind campion mondial la iahting, o pasiune neobișnuită pentru un viitor monarh.
