În inima Antarcticii, într-una dintre cele mai aride și reci zone de pe planetă, se găsește un lac neobișnuit care pare să contrazică legile naturale obișnuite. Lacul Don Juan, situat în Văile Uscate McMurdo, nu îngheață nici măcar când temperaturile scad până la circa -50°C.
Secretul acestui fenomen nu este unul supranatural, ci rezultatul concentrației foarte ridicate de săruri din apă. De fapt, lacul este o baltă extrem de sărată și superficială, cu o suprafață de aproximativ 100 pe 300 metri și o adâncime de numai câțiva centimetri. Potrivit NASA, Don Juan este unul dintre cele mai sărate corpuri de apă de pe Terra, având o salinitate mai mare chiar decât cea a Mării Moarte.
Compoziția apei, bogată în clorură de calciu, scade dramatic punctul de îngheț și permite lacului să rămână lichid la temperaturi care altfel ar solidifica apa normală. Universitatea din Washington descrie apa din lac ca fiind o „saramură densă și siropoasă”, cu o textură neobișnuită, apropiată de consistența siropului, și nu limpede ca în lacurile obișnuite.
Situat în Wright Valley, una dintre cele mai uscate regiuni ale Antarcticii, lacul Don Juan se găsește într-un mediu aproape lipsit de gheață la suprafață. Aceste condiții sunt similare cu cele de pe Marte, ceea ce face lacul o atracție majoră pentru comunitatea științifică. Studiile de decenii pe care le-au efectuat cercetătorii nu vizează doar salinitatea extremă, ci și o mai bună înțelegere a modului în care apa lichidă poate exista în condiții foarte reci și uscate.
Un aspect misterios privind lacul este originea apei și a sărurilor care îl alimentează. O teorie susține că sărurile din sol atrag umezeala din atmosferă, formând o saramură care se scurge spre lac. Un studiu din 2013 confirmă că lacul îngheață foarte rar și îl consideră un mediu unic pentru cercetarea procesului de formare a saramurilor.
O altă ipoteză sugerează existența unei surse subterane de apă care aduce clorura de calciu către lac, explicând modelul chimic observat. Cercetările Universității din Washington susțin această idee.
Importanța lacului Don Juan transcende Antarctica: el oferă un model natural pentru studiul apei sărate care poate rămâne lichidă în condiții extreme, asemănătoare celor de pe Marte. Astfel, este considerat un veritabil laborator pentru astrobiologie și geologie planetară, ajutând cercetătorii să înțeleagă mai bine posibilitatea existenței apei lichide pe alte planete.
Denumiția lacului nu are legătură cu celebrul Don Juan al literaturii, ci provine de la numele a doi piloți americani de elicopter, Donald Roe și John Hickey, care au participat la explorarea zonei în 1961.
În concluzie, lacul Don Juan rămâne o curiozitate naturală remarcabilă, combinând temperaturi extrem de scăzute, un mediu uscat și salinitate ridicată, unde apa persistă în stare lichidă acolo unde orice alt lac s-ar transforma în gheață.
