În anul 2025, Europa a atins un nou record în procesul de demontare a barajelor și altor obstacole construite pe râuri. Potrivit datelor raportului Dam Removal Europe și informațiilor publicate de The Guardian, au fost desființate peste 600 de astfel de structuri, un număr cu 11% mai mare față de anul precedent.
Aceste intervenții nu se referă doar la baraje impunătoare, ci includ și stăvilare, podețe, ecluze sau construcții mici și vechi care blochează circulația apei și migrația speciilor acvatice. Multe dintre aceste bariere nu mai sunt folosite de ani sau chiar decenii, însă continuă să fragmenteze cursurile de apă și să afecteze ecosistemele locale.
În total, peste 3.740 de kilometri de râuri au fost reconectați la un traseu mai natural, permițând astfel un habitat mai sănătos pentru fauna sălbatică, în special pentru peștii migratori care beneficiază de acces liber spre zonele de reproducere.
Acest progres marchează al cincilea an consecutiv în care Europa stabilește un record la eliminarea acestor bariere. Comparativ cu primul raport oficial din 2020, numărul barajelor eliminate anual a crescut de șase ori.
Un exemplu emblematic este demolarea unui baraj vechi de pe râul Melsá din Islanda, realizată în decembrie 2025. Această structură, care fusese folosită inițial pentru o fermă și nu mai producea energie, a împiedicat migrația peștilor timp de multe decenii. Inginerul fluvial Hamish Moir a explicat că barajul nu mai avea o funcție economică, iar vechea centrală găzduia oi. Demolarea a fost un moment simbolic pentru Islanda, reprezentând primul astfel de demers oficial pe teritoriul țării.
În ceea ce privește țările cu cele mai multe bariere demolate, Suedia conduce cu 173, urmată de Finlanda, cu 143, și Spania, cu 109. De asemenea, Regatul Unit a eliminat 35 de bariere. Islanda și Macedonia de Nord au realizat pentru prima dată astfel de intervenții în 2025, vizând râurile Kriva și Pčinja, iar în Norvegia, un baraj învechit a fost distrus în mod controlat pe râul Vinstra.
Majoritatea barierelor eliminate nu au fost construcții mari, peste 75% dintre ele având sub doi metri înălțime. Aceste obstacole mici sunt adesea cele mai ușor și mai economic de înlăturat, mai ales dacă nu mai sunt utilizate.
Istoric, barajele și stăvilarele erau construite pentru mori, producerea de energie hidro, navigație, irigații sau controlul apei. Totuși, multe au rămas funcționale pe râuri mult timp după ce și-au pierdut utilitatea. Directorul Wetlands International Europa, Chris Baker, afirmă că Europa a considerat râurile ca motoare economice prioritare, neglijând impactul lor ecologic pe termen lung.
Barierele împiedică migrația peștilor, modifică temperatura apei, blochează transportul sedimentelor și alterează ecosistemele acvatice. De exemplu, populațiile de pești migratori de apă dulce din Europa s-au redus cu circa 75% din 1970, iar fragmentarea râurilor este un factor major al acestui declin.
Astfel, îndepărtarea acestor obstacole reprezintă o măsură esențială pentru refacerea habitatelor naturale și pentru sprijinirea biodiversității europene pe termen lung.
