Pe 16 iulie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat pentru a doua oară în trei ani că modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) interpretează prescripția penală nu respectă dreptul european. Această decizie nu reprezintă o simplă nuanță sau o chestiune procedurală minoră, ci o condamnare fermă a practicii ÎCCJ pe aceeași temă.
Originea problemei datează din 2018, când Curtea Constituțională a declarat neconstituțională o prevedere legală referitoare la întreruperea termenului de prescripție penală. Parlamentul avea obligația constituțională să remedieze această lacună legislativă, însă nu a făcut-o timp de mai mulți ani, creând astfel un vid legislativ fără un răspuns politic adecvat.
În absența intervenției parlamentare, ÎCCJ a încercat să completeze acest gol printr-o hotărâre de principiu adoptată în 2022. Instanța supremă a stabilit că lipsa cauzelor de întrerupere trebuie interpretată ca o lege penală mai favorabilă infractorilor și aplicată retroactiv, până în anul 2014. Ca urmare, mii de dosare penale, inclusiv cele legate de corupție sau fraude considerate majore, au fost închise din cauza prescripției.
Prima intervenție a CJUE în acest caz a avut loc în 2023, prin hotărârea Lin I, în care instanțele române erau sfătuite să respecte deciziile Curții Constituționale, dar nu neapărat interpretarea ÎCCJ. Totuși, mulți judecători au continuat să aplice soluția ÎCCJ, mai mult din teama de sancțiuni disciplinare decât din convingere juridică.
Recenta decizie a CJUE, de pe 16 iulie 2026, reafirmă faptul că extinderea termenului de prescripție pentru perioada 2014-2018, în modul promovat de ÎCCJ, este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, în special în materia fraudelor grave care afectează bugetul comunitar. Hotărârile judecătorești deja definitive rămân valabile, însă cele aflate în faza de recurs în casație nu mai pot folosi interpretarea greșită a ÎCCJ pentru a evita răspunderea penală.
În urma acestei decizii, Înalta Curte a reiterat că și-a desfășurat activitatea cu bună credință și respect față de standardele europene, manifestând o poziție previzibilă pentru o instituție recent contrazisă public. Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, Traian Briciu, a apreciat că, în afara cazurilor de fraude cu fonduri europene, celelalte instanțe vor continua probabil să susțină soluția dată în 2022. De asemenea, primarul Nicușor Dan a arătat că responsabilitatea principală revine Parlamentului, care nu a modificat legislația în termen constituțional, deși această opinie este parțială, ținând cont că atât Parlamentul, cât și ÎCCJ au avut roluri distincte în această problemă.
În concluzie, situația reflectă o problemă instituțională gravă: pentru a doua oară în trei ani, cea mai înaltă instanță a României a fost contradicată ferm de Curtea de Justiție a UE pe aceeași temă, demonstrând un tipar de interpretări eronate care persistă, în ciuda consecințelor. Legea greșit aplicată timp de opt ani nu devine corectă prin simpla repetiție, ci se transformă într-o eroare sistemică ce necesită o soluționare urgentă.
