România a traversat în ultimele două decenii o evoluție economică cu rezultate paradoxale. Deși produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor a crescut semnificativ, dezechilibrele macroeconomice persistă, determinând cronicizarea deficitelor gemene. Astfel, în 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, PIB-ul pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare, era de circa 10.800 de euro, iar până în 2024 acesta a crescut de aproape trei ori, la aproximativ 31.000 de euro.
În aceeași perioadă, media europeană a avansat de la 24.700 la 39.700 de euro, România reușind să recupereze o parte importantă din decalaj, ajungând de la 44% la circa 79% din media UE. Aceste progrese sunt notabile și au fost susținute, în mare măsură, de sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Totuși, la nivelul ultimului an, țara noastră ocupă abia locul 18 din cele 27 de state membre, ceea ce indică faptul că procesul de convergență cu Europa nu este încheiat și că urmează etape mai dificile.
Modelul de dezvoltare care a susținut creșterea până în prezent pare să-și fi consumat resursele. Pentru a evita capcana venitului mediu și a menține ritmul convergenței, România are nevoie de strategii noi, adaptate la un context global mult mai dinamic. După criza financiară globală, condițiile macro-financiare favorabile — costuri de finanțare scăzute, datorii publice reduse, forță de muncă ieftină și un acces facil la capital — nu mai sunt la fel de favorabile. În plus, fondurile europene și investițiile străine directe, importante pentru creșterea economică, nu vor putea suplini integral aceste schimbări.
Realitatea economică actuală indică faptul că nu ne putem baza pe aceleași surse de creștere ca în trecut. Astfel, pentru o perioadă îndelungată, sporirea productivității devine o condiție esențială a dezvoltării economice.
O veste încurajatoare este existența unui sector antreprenorial matur în România. Durata medie de activitate a firmelor este de 16 ani, iar 86% dintre antreprenori au studii superioare, ceea ce relevă o capacitate importantă de adaptare la schimbările rapide ale mediului de afaceri.
Cu toate acestea, analiza indică și vulnerabilități importante. Un aspect problematic îl reprezintă fragmentarea sectorului IMM: aproape 59% dintre firme sunt proprietăți unice, iar doar 1,4% au mai mult de cinci asociați sau acționari. Această atomizare limitează spiritul asociativ și are un impact negativ asupra competitivității, întrucât colaborarea și consolidarea resurselor sunt reduse.
