În anul 2026, persoanele fizice cu venituri din salarii sau asimilate acestora pot redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către organizații nonguvernamentale (ONG-uri), unități de cult sau pentru acordarea de burse private, conform legislației fiscale în vigoare.
Conform Codului Fiscal și Legii nr. 571/2003, orice contribuabil cu venituri impozabile realizate în România are posibilitatea de a decide destinația acestei sume, fiind vorba despre o redirecționare a unei părți din impozitul deja achitat și nu o cheltuială suplimentară.
Cine beneficiază de dreptul de a redirecționa cei 3,5%?
Dreptul de redirecționare îl au salariații cu contract individual de muncă, persoanele care primesc indemnizații de șomaj, pensionarii cu venituri salariale, precum și alte categorii de venituri considerate asimilate salariilor, cu condiția ca aceste venituri să fie supuse impozitului pe venit și să genereze o obligație fiscală.
Formularul 230: ce este și cum se completează
Formularul 230 este documentul prin care contribuabilii își exprimă opțiunea de redirecționare a impozitului și se completează în cazul celor care nu au optat pentru această metodă prin angajator. Acesta se depune la organul fiscal competent și include date privind identificarea contribuabilului, dar și destinația sumei ce urmează a fi redirecționată.
În secțiunea dedicată identificării, se completează codul numeric personal sau numărul de identificare fiscală, numele, prenumele și adresa fiscală a contribuabilului. În secțiunea referitoare la destinația sumei, se pot menționa organizațiile nonprofit sau unitățile de cult sprijinite, precum și datele aferente burselor private, dacă este cazul.
Contribuabilii care solicită redirecționarea către burse private trebuie să completeze numărul și data contractului privind bursa, suma plătită, precum și numărul și data documentelor de plată, anexând copii conforme cu originalul ale acestora la formular.
Astfel, redirecționarea celor 3,5% reprezintă o modalitate simplă și gratuită de a susține cauze sociale sau culturale în care contribuabilul crede, fără a suporta costuri suplimentare.
