În sezonul cald, infectarea cu virusul West Nile devine o preocupare majoră, din cauza intensificării activității țânțarilor. Conf.univ. dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar urgențe, oferă o perspectivă detaliată asupra simptomelor inițiale, semnelor care impun intervenție medicală rapidă, metodelor de diagnostic și pașilor concreți pentru prevenirea bolii.
Apar tot mai multe cazuri de infectare cu virusul West Nile, fapt ce reiterează importanța protecției împotriva înțepăturilor de țânțari. Dr. Ciuhodaru subliniază că, deși majoritatea pacienților au o evoluție ușoară sau chiar asimptomatică, există riscul unor complicații grave care pot pune viața în pericol dacă nu sunt tratate prompt.
Ce este virusul West Nile și cine este cel mai expus?
Virusul se transmite predominant prin înțepătura țânțarilor infectați. Medicul precizează că transmiterea prin contact direct între persoane – precum atingerea sau sărutul – nu este posibilă. Transfuziile de sânge pot reprezenta o cale rară de contaminare.
Oricine poate fi infectat, însă șansele sunt mici după o singură înțepătură. Statisticile arată că 90% dintre persoanele infectate nu dezvoltă simptome. Cu toate acestea, o persoană din 150 poate dezvolta forme severe ale bolii. Vârstnicii peste 50 de ani și cei cu sisteme imunitare compromise ori cu boli cronice sunt cei mai vulnerabili.
Simptomele inițiale și semnele de alarmă
Manifestările variază de la simptome ușoare ce amintesc de o răceală, până la afecțiuni neuro-inflamatorii grave, cum este meningo-encefalita. Aproximativ 20% dintre pacienți acuză febră, dureri de cap, greață, vărsături, dureri musculare și articulare, erupții cutanate și uneori ganglioni umflați. În aceste cazuri moderate, recuperarea apare în 7-10 zile.
Dr. Ciuhodaru evidențiază cinci simptome care impun consult de urgență, apărute între 2 și 8 zile după înțepătura de țânțar: febră ridicată, durere intensă de cap, vărsături, stare generală alterată și sensibilitate la lumină. Recunoașterea acestor semne poate salva vieți.
Diagnosticul și prevenția
În cazul suspiciunii de infectare, consultația medicală presupune evaluarea simptomatologiei și efectuarea analizelor de laborator specifice pentru confirmarea diagnosticului. Măsurile de prevenție includ utilizarea eficientă a plaselor de țânțari, repelentelor și evitarea zonelor cu risc ridicat în orele de maximă activitate a țânțarilor.
În concluzie, în contextul răspândirii virusului West Nile, informarea corectă și prevenția riguroasă sunt esențiale pentru protejarea sănătății publice, mai ales în cazul categoriilor vulnerabile.
