Sâmbătă seară, 23 mai, regizorul român Cristian Mungiu a intrat în elita cineaștilor care au primit de două ori prestigiosul premiu Palme d’Or. Filmul său, Fjord, a fost desemnat câștigătorul celei de-a 79-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes, reușind să aducă din nou România în prim-planul cinematografiei mondiale.
Acesta a mai fost recompensat cu același trofeu în 2007, pentru celebra sa creație „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. După primirea premiului, Cristian Mungiu, în vârstă de 58 de ani, a declarat cu emoție: „Vă rog permiteți-mi să savurez clipa. Prima dată este o surpriză. Apoi vine plăcerea. Ne amintim întotdeauna de a doua oară. Această seară va rămâne gravată în memoria mea.”
Regizorul a făcut o reflecție profundă asupra vremurilor complicate în care trăim, exprimându-și grija față de lumea lăsată generațiilor viitoare: „Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le las copiilor noștri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucrurile relevante, iar acestea sunt la îndemână. Ne-am asumat riscul de a ne ridica vocea.”
El a continuat, explicând mesajul central al filmului: „Ceea ce simt eu este radicalizarea și fracturarea societății. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de integrism, o pledoarie pentru empatie, pe care trebuie să o aplicăm mai des.”
Fjord se situează într-un cadru norvegian, unde un cuplu evanghelic format din Sebastian Stan și Renate Reinsve, împreună cu cei cinci copii ai lor, încearcă să se integreze într-o societate ce se declară tolerantă și respectuoasă față de minorități. Însă lucrurile devin tensionate când apar suspiciuni legate de violența domestică împotriva copiilor.
Autoritățile norvegiene încep să privească cu scepticism educația și modul de viață al familiei, criticând alegerea de a exclude tehnologia modernă precum YouTube sau smartphone-urile, dar și credința lor profund religioasă. Tensiunea escaladează până când este demarată o procedură de plasament pentru copiii familiei, inclusiv pentru cel mai mic, un nou-născut care încă era alăptat.
În esență, filmul tratează dificultatea comunicării și a înțelegerii între oameni cu valori și convingeri diferite, punând în lumină diferențele care divizează, dar și elementele care pot încă să unească oamenii într-o lume fragmentată.
