Recent, declarațiile președintelui Nicușor Dan, care a apărat activ conducerea Serviciului de Protecție și Pază (SPP) reprezentată de Lucian Pahonțu, au stârnit reacții critice din partea societății civile și a experților în guvernanță democratică. Aceste opinii trasează o invitație la o reflecție serioasă asupra modului în care România gestionează securitatea și controlul instituțiilor publice esențiale.
În democrațiile consolidate, un personaj precum Lucian Pahonțu, aflat în fruntea unei instituții militare timp de două decenii și cu un trecut controversat legat de implicarea în reprimarea manifestațiilor de la Revoluția Română, ar fi fost retras de mult din funcție. Perioade prelungite de conducere pot conduce la capturarea instituțiilor de către interese care nu mai reflectă binele public, situație frecventă în regimurile autoritare.
De asemenea, principiul fundamental al conducerii civil-militare impune ca instituțiile cu caracter militarizat să fie controlate de un lider civil, ales democratic, pentru a asigura responsabilitatea și transparența în fața cetățenilor. În cazul României, faptul că directorul SPP este un cadru militar neales ridică semne de întrebare privind respectarea principiilor democratice asumate încă de la începutul anilor 1990.
Mai mult, apartenența lui Pahonțu la structurile securității comuniste, care a fost recunoscută public, ar fi trebuit să constituie un motiv solid pentru aplicarea lustrării, atât din punct de vedere juridic, cât și etic și politic. Spre deosebire de România, alte țări europene, precum Polonia, au adoptat măsuri ferme în privința persoanelor cu trecut represiv, evitând astfel o continuitate nedorită în funcțiile publice.
România se confruntă cu o excepție europeană: serviciile de informații intern și extern, precum și serviciul de protecție, continuă să funcționeze în sistem militarizat, rămas din epoca sovietică. Această situație reflectă lipsa desprinderii reale de vechile practici comuniste, unde partidul unic și Securitatea erau instrumente ale elitei autoritare și corupte, iar reformele au fost adesea doar cosmetice.
În contextul apropiatei aniversări a douăzeci de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, care promovează valori fundamentale precum separația puterilor în stat și respectul pentru drepturile cetățenilor, rămâne evidentă necesitatea consolidării democrației și eliminării influențelor nocive asupra vieții politice și instituționale.
Criticii consideră că actuala elită politică este, în mare măsură, rezultatul aceleiași prese din vechiul sistem securistic, iar susținerea publică manifestată de președintele Dan față de Lucian Pahonțu întărește această percepție. Un lider autentic ales în urma unor alegeri ar fi trebuit să promoveze transparența și responsabilitatea, acționând prompt pentru revizuirea conducerii unei instituții atât de sensibile pentru securitatea statului.
