Cheltuielile din domeniul educației par să nu ajungă acolo unde contează cu adevărat: elevilor și profesorilor, ci sunt direcționate către diverse scheme care susțin afaceri în industria formării continue a cadrelor didactice. În loc să se investească eficient, resursele sunt utilizate în programe adesea lipsite de relevanță practică, menite să alimenteze firme private specializate în training-uri destinate profesorilor.
Inițial, profesorii beneficiau de o primă didactică destinată suplimentării cheltuielilor, însă aceasta a fost suspendată și ulterior redefinită, anul acesta fiind condiționată utilizarea a 65% din sumă pentru dezvoltare profesională, de regulă în cadrul unor cursuri online oferite de companii private. Aceste cursuri sunt adesea încărcate de limbaj pompos și tehnici de autoajutorare care nu răspund nevoilor concrete ale practicienilor din învățământ.
Astfel, sectorul educației s-a transformat într-o piață în care cei mai „antreprenoriali” membri ai sistemului profită de bugetele disponibile, iar rezultatele sunt mai degrabă diplome și certificări ce nu reflectă o îmbunătățire reală a cunoștințelor și abilităților didactice. Acest fenomen este alimentat de fonduri ce ar fi putut sprijini mai eficient infrastructura și calitatea educației.
Un exemplu recent este proiectul „Previsio”, evidențiat într-o anchetă jurnalistică, în care Serviciul Român de Informații (SRI) joacă un rol principal. Programul are ca scop educarea profesorilor pentru a semnala ceea ce autoritățile numesc „radicalizări” în școli, însă criteriile de identificare apar adesea ridicole și subiective, incluzând comportamente precum introversiunea sau preferințe personale legate de aspectul fizic al elevilor.
Valoarea acestui program, coordonat de Ministerul Afacerilor Interne și susținut de SRI, a depășit un milion de euro. Această implicare a Serviciului ridică întrebări cu privire la scopul real al proiectului, fiind vehiculate ipoteze legate de recrutări de personal mascat într-un demers oficial sau, mai general, de o abordare excesiv de securitară a mediului educațional.
În trecut, implicarea SRI în alte instituții s-a soldat cu efecte discutabile, caracterizate prin ineficiență și percepția unui climat de polițienism. În paralel, bugetul SRI continuă să crească, chiar dacă resursele destinate unor măsuri palpabile de sprijin pentru elevi, precum bursele școlare, sunt tăiate.
Coordonarea implementării programului „Previsio” la nivel local a fost realizată de persoane cu legături directe în mediile academice controversate, renumite pentru legătura cu grupuri de interese și lipsa transparenței. Astfel, acest proiect a fost difuzat prin canale care nu au dat dovadă de deschidere față de întrebările publicului și mass-media.
Problema centrală nu este doar transparența limitată, ci și modul în care instituțiile militarizate înțeleg și abordează noțiunea de radicalizare. Există riscul ca acest concept să fie utilizat pe post de pretext pentru limitarea libertății de exprimare, iar criteriile exagerate sau arbitrare să conducă la monitorizarea și stigmatizarea nejustificată a elevilor și profesorilor.
Mai grav este faptul că aceste instituții par să ignore amenințările reale venite dinspre extremismul de dreapta, care în România are o tradiție ce nu a fost suficient dezamorsată de autorități, în timp ce se concentrează asupra unor cazuri discutabile în medii educaționale. Astfel, școala își pierde rolul de spațiu deschis pentru dialog și educație democratică, devenind o scenă de supraveghere și suspiciune.
Apelul pentru instituții este de a-și concentra atenția asupra extremismului real și a manifestațiilor sale, în special în rândul personalului propriu, pentru a preveni perpetuarea unor derapaje ideologice, în loc să dezvolte programe de supraveghere care pot aduce prejudicii climatului educațional și libertăților fundamentale.
