În contextul în care Bulgaria este adesea menționată ca exemplu pozitiv pentru instalarea bateriilor prin PNRR și pentru importul de energie ieftină din România, niciodată nu se pune întrebarea esențială: cine nu a dorit să implementăm baterii pe scară largă în România?
Există un consens tacit despre faptul că această întrebare este evitată de toți actorii implicați, fiecare având propriile interese în joc, ceea ce explică lipsa unui răspuns oficial clar.
România are deja baterii – problema nu este stocarea, ci producția
Mai întâi, trebuie clarificat că România dispune de capacități de stocare a energiei, chiar dacă nu la nivelul Bulgariei. Potrivit surselor specializate, țara noastră are aproximativ 2.000 MWh capacitate de stocare și 1.000 MW putere instalată, suficiente în anumite condiții. Problema nu este lipsa bateriilor, ci deficitul de producție constantă, care să acopere necesarul de bază și să minimizeze dependența de importuri.
Un sistem bine echilibrat ar trebui să reducă importurile sub 10% din consum, însă România importă zilnic peste o treime din energie, ceea ce indică probleme sistemice mai profunde, nu doar o lipsă de stocare.
Decizia controversată de a închide cărbunele
Cristian Ghinea, fost ministru al fondurilor europene responsabil de negocierea PNRR, trebuie să explice de ce România și-a asumat închiderea termocentralelor pe bază de cărbune, într-un moment în care emisiile scăzuseră semnificativ față de 1989 și țintele privind energia verde erau aproape îndeplinite.
Negocieri PNRR marcate de decizii netransparente
Negocierile PNRR din 2021 s-au desfășurat în mare secret, iar conținutul planului a surprins întreaga țară la momentul lansării. Comisia Europeană a pus accent pe decarbonare și digitalizare, iar introducerea unor proiecte tradiționale precum autostrăzi s-a făcut cu greu. În schimb, programul prevede investiții discutabile, precum trenurile cu hidrogen de la Siemens.
Hidroelectrica și grupurile de interese: obstacol în calea bateriilor
Una dintre cauzele principale care au împiedicat extinderea bateriilor este interesul exprimat de stat și anumiți actori puternici din industria energetică. Compania de stat Hidroelectrica, care asigură aproximativ 80% din serviciile de echilibrare a sistemului energetic, nu are motivație să investească în baterii, pentru că un volum mai mare de stocare ar reduce profitabilitatea acestor servicii.
Hidroelectrica a raportat pentru prima jumătate a anului venituri de 6 miliarde de lei și un profit net de circa 2,57 miliarde, cu o marjă impresionantă de 42%. Conducerea companiei a fost recompensată cu bonusuri substanțiale, de până la 180.000 de euro, iar fostul director general beneficia de un salariu lunar de 20.000 de euro.
Premierul Ilie Bolojan a criticat public această poziție a Hidroelectrica, considerând că refuzul de a investi în baterii este contra interesului public.
Statul, principalul câștigător al prețurilor ridicate
Statul, acționar majoritar în Hidroelectrica, este printre cei mai mari beneficiari ai profitului obținut de companie, încasând 80% din dividende. Legătura între profiturile mari la energie și bugetul de stat este evidentă, întrucât companiile de stat au fost principalele surse de venituri în contextul presiunilor asupra finanțelor publice.
Rolul traderilor și producătorilor verzi
Pe lângă Hidroelectrica, traderii de energie joacă un rol semnificativ în fluctuațiile pieței energetice din regiune. Ei profită de diferențele de preț pentru importuri și exporturi, beneficiind când apar dezechilibre în producția regională.
În ceea ce privește producătorii de energie regenerabilă și prosumatorii, România are un cadrul legislativ din 2008 pentru promovarea surselor verzi, însă alți factori au împiedicat dezvoltarea infrastructurii de stocare ce ar face sistemul sustenabil.
