Creșterea prețurilor carburantului pe termen scurt pare inevitabilă, dar factori mai îngrijorători vizează o posibilă penurie reală de combustibil în România și în întreaga zonă a sud-estului Europei, după blocarea exporturilor de țiței kazah prin terminalul din portul Novorosiisk, Rusia, semnalează surse din industria petrolieră pentru Libertatea.
Acest blocaj poate duce rapid la epuizarea stocurilor dacă situația se prelungește, mai ales în condițiile în care sancțiunile geopolitice au restricționat și tranzitul petrolului prin două puncte strategice: Strâmtoarea Ormuz, blocată de Iran, și Strâmtoarea Bab-el-Mandeb din Marea Roșie, aflată sub controlul rebelilor houthi din Yemen, care astfel împiedică exporturile Arabiei Saudite, cel mai mare furnizor global de petrol.
Cauza blocajului la Novorosiisk
Problemele au apărut după o serie de atacuri cu drone asupra unor petroliere în Marea Neagră. Spre deosebire de unele informații apărute în presă, Kazahstanul nu a oprit exporturile, ci terminalul Caspian Pipeline Consortium (CPC) din Novorosiisk s-a umplut, neputând prelua țiței din cauza lipsei navei care să-l transporte, acestea evitând portul din cauza riscurilor mari de securitate și asigurări costisitoare.
Ucraina a negat implicarea în aceste atacuri, menționând că a avertizat asupra unor provocări orchestrate de Rusia. Istoric, în februarie, infrastructura CPC a fost ținta unor atacuri similare, iar SUA au avertizat Ucraina să nu mai intensifice conflictele în zonă.
Importanța terminalului CPC și impactul asupra României
Novorosiisk găzduiește două terminale, unul dedicat exportului petrolului rusesc, iar celălalt, prin CPC, exportă aproximativ 80% din producția de petrol kazah, reprezentând 1-2% din producția petrolieră mondială.
Conducta CPC, cu o lungime de 1.510 km, aduce petrolul la Marea Neagră, iar acționarii acestui consorțiu includ companii majore precum Chevron, Exxon, Shell, Eni, alături de KazMunaiGaz (Kazahstan) și grupurile de stat ruse Transneft și Rosneft.
Pentru România, această sursă este fundamentală, reprezentând circa jumătate din necesarul de petrol importat. În 2025, România a acoperit 77% din necesarul de țiței din importuri, dintr-un consum total de 11,4 milioane de tone anual. Kazahstanul este principalul furnizor cu aproximativ 5,5 milioane tone, urmat de Azerbaidjan și Libia.
Rafinăriile românești și dependența de țiței kazah
Petromidia, cea mai mare rafinărie din țară, deținută de grupul kazah KazMunaiGaz, este puternic conectată la acest petrol kazah. Rafinăria Petrobrazi, din portofoliul Petrom, utilizează atât țiței intern, cât și importuri din Azerbaidjan, Libia și Norvegia.
De asemenea, înainte de întreruperea activității la finalul anului trecut, rafinăria Petrotel Lukoil folosea de asemenea petrol kazah, profitând de zăcămintele rusești din Asia Centrală.
Impact regional și alternative limitate
Blocajul afectează nu doar România, ci și alte țări din regiune precum Bulgaria, Turcia, Grecia, Italia și Austria, către care este direcționat țițeiul kazah. Deși există opțiuni alternative de import, acestea sunt mai scumpe și implică concurență acerbă pe piețele globale.
De exemplu, petrolul poate fi importat din Libia, Guyana, sau porturi ruse de la Marea Baltică (Ust-Luga, Primorsk), dar durata transportului crește semnificativ - de trei ori mai mult comparativ cu ruta Novorosiisk-Constanța.
Contextul geostrategic complică situația
Pe lângă problemele la Marea Neagră, conflictele globale agravează disponibilitatea petrolului. Tensiunile între SUA și Iran au dus la blocarea Strâmtorii Ormuz, poarta pentru circa 20% din exporturile mondiale de petrol. În plus, rebelii houthi controlează Strâmtoarea Bab-el-Mandeb, blocând accesul petrolier către piețe importante.
Toate aceste elemente indică o perioadă de incertitudine majoră pentru aprovizionarea cu combustibili în România și regiunea sud-est europeană, unde se preconizează presiuni semnificative atât asupra prețurilor, cât și asupra cantităților disponibile în scurt timp.
