Salvarea Șantierului Naval Mangalia, cel mai mare din Europa de Est, rămâne un proces dificil, afectat de litigii internaționale, proceduri falimentare și regulile stricte ale pieței. Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, a subliniat că statul nu are control asupra deciziilor judecătorilor sau acțiunilor creditorilor privați, iar soluțiile rapide nu sunt realiste.
Situația a revenit în prim-plan după ce, la prima licitație din 29 iunie, pentru vânzarea activelor șantierului, nu s-a prezentat niciun investitor, deși firma germană Rheinmetall își manifestase interesul anterior.
De ce statul nu poate controla procedura de faliment
Irineu Darău a explicat că, juridic, statul deține doar terenul pe care se află șantierul, în timp ce echipamentele și activele sunt în proprietatea unei societăți aflate în faliment. Acest lucru este complicat de existența unui litigiu internațional și de faptul că peste 95% din masa credală aparține fostului partener privat, Damen.
Ministrul a insistat că statul român nu poate influența deciziile justiției sau ale creditorilor și că ar fi ilegal să o facă. „Nu pot promite salvarea rapidă a șantierului”, a afirmat el.
Următorul pas procedural este programat pentru 28 septembrie, când administratorul judiciar va propune în instanță o nouă modalitate de valorificare a activelor, după ce licitațiile anterioare, cu o valoare maximă estimată de 184 de milioane de euro, au rămas fără cumpărători.
Miza de 920 de milioane de euro și condițiile impuse grupului Rheinmetall
Planul de redresare este legat de programul european SAFE, destinat achiziției de echipamente de apărare, în valoare totală de 920 de milioane de euro, aprobat recent și care prevede construirea a patru nave de patrulare.
Guvernul român a condiționat alocarea acestor fonduri către Rheinmetall de realizarea efectivă a investiției și a producției navelor pe șantierul din Mangalia. Totuși, statul nu poate forța o companie privată să participe la licitații dacă aceasta consideră că condițiile comerciale nu sunt favorabile.
Economia de piață și lecțiile trecutului
Referindu-se la absența Rheinmetall la licitația din iunie, ministrul a subliniat că deciziile investitorilor privați se bazează pe evaluarea riscurilor juridice și tehnice și nu pe directive de stat. Degradarea echipamentelor, insolvența prelungită și litigiile complică orice demers.
Mai mult, există puține companii la nivel global cu capacitatea financiară și operațională necesară pentru a gestiona un șantier de această anvergură.
Programul SAFE, cu termen de execuție până în 2030, menține deschisă cooperarea dintre autorități și investitori, chiar dacă prima etapă de vânzare a activelor a fost nereușită. Astfel, speranța pentru angajații șantierului și viitorul industriei navale de la Mangalia continuă să fie un obiectiv important.
