Autostrăzile din România au o durată de viață estimată la 20-25 de ani, mult sub standardele occidentale care ating chiar și 50 de ani, atrage atenția Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) și liderul grupului Construcții Erbașu.
El explică că, pentru a reduce costurile și a accelera ritmul construirii infrastructurii rutiere, autoritățile române au acceptat o serie de compromisuri majore în faza de proiectare. Astfel, s-a decis o limitare semnificativă a utilizării materialelor naturale precum piatra și balastul - „linia roșie” privind volumul de resurse naturale folosite fiind coborâtă, cu scopul de a nu epuiza resursele locale.
Consecința acestui compromis este că structura autostrăzilor nu este concepută să reziste mai mult de două decenii, în timp ce în țările occidentale durata lor de viață ajunge frecvent la 40-50 de ani. În plus, un factor agravant este modul defectuos de poziționare a șoselelor rapide față de nivelul solului.
Erbașu subliniază că, spre deosebire de autostrăzile occidentale ridicate cu 1,5-2 metri față de terenul înconjurător pentru a evita contactul cu apa infiltrată în sol, în România multe autostrăzi au fost coborâte la nivelul sau chiar sub teren. Aceasta expune infrastructura la umiditate și la efectele negative ale apei subterane, accelerând astfel procesul de degradare.
În plus, fenomenul afectează nu doar autostrăzile, ci și construcțiile de clădiri, care suferă din cauza acestor practici.
Proiecte în desfășurare și perspective pentru Autostrada Transilvania
Grupul Construcții Erbașu gestionează, printre altele, lucrările pentru Secțiunea Suplacu de Barcău – Chiribiș a Autostrăzii Transilvania (A3), în lungime de 26,35 km. Potrivit lui Cristian Pistol, directorul CNAIR, la 27 mai 2026, acest tronson este realizat în proporție de aproximativ 80%, cu peste 600 de muncitori și aproape 270 de utilaje mobilizate pe șantier.
Se estimează că această porțiune a autostrăzii va fi deschisă circulației până la finele anului 2026, contribuind astfel la dezvoltarea infrastructurii rutiere din România, deși provocările legate de durabilitate rămân o preocupare majoră.
