Capacitatea Uniunii Europene de a răspunde eficient unei invazii străine în următorii ani este încă incertă, în pofida unor progrese recente. Aceasta este concluzia principală a unui raport publicat de Curtea Europeană de Conturi (CCE), care evidențiază probleme fundamentale precum dependența continuă de Statele Unite și lipsa unei coordonări adecvate între sistemele de apărare naționale.
Potrivit raportului, pregătirea pentru apărare până în anul 2030 rămâne o provocare majoră. Marek Opioła, membru al CCE și coordonator al evaluării, a explicat că, deși UE este mai bine pregătită față de perioada anterioară invaziei Rusiei în Ucraina din 2022, există încă bariere importante care împiedică atingerea unui nivel optim de autonomie strategică. Printre acestea se numără fragmentarea sistemelor de apărare naționale, dificultățile din industrie și dependența semnificativă de sprijin militar american.
În declarații pentru The Guardian, Opioła a subliniat că UE ar putea realiza progrese substantiale dacă și-ar majora rapid bugetele de apărare și ar extinde producția de muniții. Datele arată că între 2020 și 2025, statele membre au majorat cheltuielile militare cu 79%, ca răspuns la amenințările externe și pentru a recupera întârzierile în îndeplinirea țintelor NATO.
În contextul național, președintele Bucureștiului, Nicușor Dan, a transmis recent într-un editorial pentru Fox News angajamentul României de a contribui mai mult la securitatea Alianței Nord-Atlantice prin alocarea a 5% din PIB pentru apărare. România, a menționat el, și-a fundamentat forțele armate pe echipamente americane și este hotărâtă să susțină apărarea flancului estic al NATO, răspunzând astfel apelurilor pentru o mai mare implicare europeană în propria securitate.
Un exemplu ilustrativ al dificultăților din cooperarea europeană este renunțarea Franței și Germaniei la un proiect comun de avion de vânătoare în valoare de 100 de miliarde de euro, din cauza divergențelor privind conducerea și controlul industrial. Astfel de conflicte subliniază provocările des întâlnite în coordonarea industriei de apărare în UE.
Raportul mai scoate în evidență tensiunea dintre necesitățile urgente ale terenului de luptă și politica europeană de achiziții, destinată să reducă dependențele de furnizorii externi. În perioada februarie 2022 – iunie 2023, 78% din achizițiile de echipamente militare realizate de statele UE au fost făcute în afara blocului comunitar, iar 63% dintre acestea proveneau din SUA. Această dependență crescută post-invazie este considerată explicabilă, având în vedere nevoia de rapiditate în aprovizionare.
Curtea notează totuși semnale timpurii de ameliorare a situației, deși nu există suficiente date pentru o concluzie definitivă. UE a stabilit reguli care impun ca o parte din cheltuielile comune pentru apărare să sprijine industriile interne sau pe cele ale aliaților apropiați, precum Ucraina și Norvegia, permițând totodată excepții când producția europeană nu poate furniza la timp echipamente critice.
