În sud-estul Alaskăi, în pitoreasca zonă a fiordului Tracy Arm, a avut loc un eveniment geologic extrem de spectaculos și periculos. În luna august a anului trecut, un versant al muntelui de pe marginea fiordului s-a prăbușit, desprinzând în apele acestuia aproape 64 de milioane de metri cubi de rocă. Cantitatea este comparabilă cu volumul a 24 de piramide din Gizeh, ceea ce oferă o imagine clară asupra magnitudinii fenomenului.
Impactul cu apa a generat un „megatsunami” cu o înălțime impresionantă de aproape 500 de metri, depășind cu mult înălțimea celebrului Turn Eiffel. Acest val uriaș a distrus tot în calea sa, lăsând în urmă o zonă devastată în care pădurile și insulițele au fost măturate de peisajul inițial.
Bretwood Higman, geolog care a studiat imediat zonele afectate, susține că în acel moment au fost persoane foarte aproape de pericol, subliniind gravitatea la care ar fi putut ajunge situația. Spre norocul tuturor, prăbușirea s-a produs în orele matinale, când fiordul era aproape pustiu, evitând astfel o tragedie cu potențial uman de proporții.
Legătura cu încălzirea globală și topirea ghețarilor
Analizele recente realizate de cercetători, citate și de BBC, arată legătura directă între acest fenomen și încălzirea globală. Ghețarii, odinioară substanțiale „ancore” ale versanților muntoși, s-au retras din cauza temperaturilor în creștere, lăsând stâncile expuse fără sprijin. Dr. Stephen Hicks, expert de la University College Londra, explică faptul că rolul ghețarilor în susținerea acestor pereți de stâncă era esențial, iar dispariția lor duce inevitabil la prăbușiri alarmante.
Un semnal de alarmă pentru viitor
Consecințele acestui megatsunami reprezintă un avertisment clar privind riscurile crescânde generate de schimbările climatice. Folosirea zonei de către navele de croazieră, frecvent curente în acele ape pentru a le arăta turiștilor ghețarii, este cu atât mai periculoasă cu cât astfel de fenomene se pot repeta. Bretwood Higman estimează că astfel de evenimente pot deveni de zece ori mai frecvente față de decenii precedente.
De asemenea, experții subliniază diferența dintre aceste megatsunami-uri și tsunami-urile oceanice clasice, cum ar fi cel din Japonia, 2011. Fenomenul observat în Alaska este mult mai localizat, însă energia concentrată pe o arie restrânsă intensifică puterea distrugătoare, punând presiune pe sectorul turistic să reevalueze rutele și măsurile de siguranță în regiunile nordice.
Necesitatea monitorizării și prevenției
Oamenii de știință atrag atenția că monitorizarea creșterii temperaturilor nu mai este suficientă. Este nevoie de cartografierea și supravegherea atentă a tuturor versanților susceptibili să cedeze, pentru a preveni catastrofe similare în viitor. Pe măsură ce ghețarii dispar, munții devin adevărate laboratoare ale transformărilor naturale generate de schimbările climatice globale.
