Pe 28 iulie 2026, un moment de importanță majoră a fost consemnat în istoria construcțiilor feroviare europene, când segmentele tunelului Brenner au fost unite la granița dintre Austria și Italia. Acest tunel, cunoscut și ca Tunelul Brenner de Jos, se apropie astfel de finalizare pentru a deveni cel mai lung tunel feroviar din lume, cu o lungime principală de 55 de kilometri.
Proiectul traversând Munții Alpi este gândit să transforme considerabil transportul atât de marfă, cât și de pasageri, între nordul și sudul Europei, în special prin reducerea blocajelor de trafic și a poluării din zona pasului Brenner.
O soluție pentru traficul intens din pasul Brenner
Pasul Brenner, care face legătura între Innsbruck în Austria și Italia, reprezintă una dintre cele mai frecventate rute europene. Circa 40% din transporturile de marfă între regiunile nordice și sudice ale Europei utilizează această cale. În prezent, traficul pe autostrada A13 și pe calea ferată construită acum 150 de ani depășește capacitatea infrastructurii, ducând la numeroase probleme logistice.
Circa 3.600 de camioane traversează zilnic zona, iar calitatea aerului a scăzut semnificativ din cauza emisiilor poluante accentuate de relieful alpin, care împiedică dispersia acestora. Pentru a limita impactul, autoritățile au introdus restricții temporare de viteză, semnalizate cu indicatorul „IG-L”, însă acestea au generat frecvent ambuteiaje.
Un proiect european emblematic
Inspirat de tunelul Gotthard din Elveția, cu o lungime de 57 km, tunelul Brenner de Jos are la bază un coridor feroviar rapid ce unește Scandinavia cu sudul Europei. Proiectul a fost inițiat în 1994, iar acordul trilateral dintre Austria, Italia și Uniunea Europeană a fost semnat în 2003. Valoarea totală a investiției este estimată la 10 miliarde de euro, iar lucrările au început în 2007.
Construcția constă din două galerii paralele, fiecare cu un diametru de 8,1 metri, separate la 70 de metri, conectate prin tuneluri de evacuare la fiecare 333 de metri. Totodată, între acestea există un tunel adiacent, situat la 12 metri mai jos, destinat drenajului, întreținerii și situațiilor de urgență. Lungimea totală a sistemului ajunge la 64 km, incluzând un sector existent în jurul orașului Innsbruck.
Provocări tehnice și realizări remarcabile
Forajul tunelului a pus la încercare cele mai moderne tehnologii inginerești. În Italia, s-au utilizat două mașini tunelatoare – „Virginia” și „Flavia” – în timp ce în Austria forarea a fost completată prin explozii controlate în zonele de rocă dură. Precizia extraordinară a alinierii a fost demonstrată prin ecartul de doar câțiva centimetri dintre cele două segmente la întâlnire.
Străpungerea simultană a ambelor galerii a avut loc exact la ora 10:35, când echipele din Austria și Italia s-au unit într-un gest simbolic de colaborare. În septembrie 2025, tunelul auxiliar pentru explorare fusese deja conectat, marcând o altă realizare importantă.
Finalizarea și etapele următoare
Deși unirea galeriilor reprezintă un pas crucial, proiectul necesită încă o serie de lucrări complexe pentru a fi complet funcțional. În Austria, se vor instala plăcile de beton, sistemele de iluminat și facilitățile de securitate, iar în Italia se vor dezasambla mașinile TBM și vor fi montate șinele feroviare.
Termenul estimat pentru inaugurarea completă a tunelului este între 2031 și 2032, urmată de o perioadă de testare riguroasă. Ulterior, vor continua și lucrările la ramificațiile aferente, pentru a optimiza conexiunile feroviare din zonă.
