În fiecare an, pe 23 aprilie, comunitățile ortodoxe din România celebrează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cunoscut drept purtătorul de biruință și unul dintre cei mai venerați sfinți. Această zi este însoțită de numeroase tradiții cu rădăcini adânci, dintre care una dintre cele mai emblematice este împodobirea caselor cu ramuri verzi de salcie, simbolizând renașterea naturii și binecuvântarea pentru sănătate și protecție.
Renașterea naturii prin ritualuri străvechi
Sărbătoarea lui Sfântului Gheorghe este strâns legată de obiceiuri ancestrale care marchează începutul ciclului pastoral și sezonul cald. În iconografie, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare pe un cal alb, un simbol al purității și al luminii solare, iar rolul său este similar cu al Sfântului Dumitru, celebrat la sfârșitul lui octombrie. Se spune că vara începe de la Sângiorz (Sfântul Gheorghe) și ține până la Sânmedru.
Focul viu, ritual de purificare
În ajunul sărbătorii, tinerii din sate aprind „Focul viu”, un ritual cu puternică simbolistică magică și de purificare, care implică săritul peste flăcări pentru protecția și sănătatea participanților pe tot parcursul anului. Pentru ca ritualul să fie autentic, focul trebuie aprins exclusiv din lemn, iască și paie, fără ajutorul altor surse de aprindere. Fumul este îndreptat spre grajduri și grădini, alungând astfel spiritele rele și bolile. Un foc care se stinge în timpul ritualului este considerat un semn nefavorabil, iar păstrarea flăcării este responsabilitatea femeilor din comunitate. Tradițional, păstorii încingeau petreceri în jurul focului, oferind caș, lapte și plăcinte cu brânză celor prezenți.
Semnificația ramurilor de salcie
În biserici, pe 23 aprilie, credincioșii primesc liliac sau, în unele zone, leuștean, plante considerate aducătoare de sănătate și protecție pentru oameni și animale de-a lungul anului. Pe lângă acestea, o practică răspândită este împodobirea caselor, porților, ferestrelor și grajdurilor cu ramuri înmugurite de salcie, sarcină ce revine în mod tradițional capului familiei, de regulă un bărbat.
Ramurile de salcie, alături de cele de fag sau gorun, sunt încărcate de simbolism și reprezintă vitalitatea și regenerarea primăverii. În credința populară, acestea au rol de protecție, capabile să alunge energiile negative și spiritele rele, conferind noroc, echilibru și liniște în gospodărie. De asemenea, ramurile sunt plasate în hrana animalelor cu scopul de a le proteja de boli și de a asigura prosperitatea familiei.
Preotul Marius Oblu a explicat pentru Digi24.ro că acest obicei este „unul dintre cele mai răspândite asocieri ale sărbătorii de Sfântul Gheorghe, având un rol profund protector și regenerativ în viețile oamenilor”.
Obiceiul „urzicatului” și farmecele de dragoste
Tradițiile din Bucovina adaugă o dimensiune mistică sărbătorii. Se spune că noaptea de ajun a Sfântului Gheorghe este favorabilă pentru farmecele de dragoste, iar fetele obișnuiau să privească într-un vas cu apă pentru a-și zări ursitul în reflexie. În aceeași noapte, culegeau rouă de pe câmp ca remediu pentru diverse afecțiuni.
De asemenea, în această zi se practica și „curățitul de farmece”, un ritual ce presupunea mersul la un izvor sau râu pentru a arunca pâine și sare în apă, urmat de spălarea feței și a brațelor, pentru a se elibera de energiile negative și a se proteja pe parcursul anului.
