Criza climatică globală accentuează o inegalitate profundă, unde țările care au generat cele mai mici emisii de carbon vor suporta cele mai severe efecte ale schimbărilor climatice în deceniile următoare. Un studiu recent publicat în revista Geophysical Research Letters avertizează asupra pericolelor majore la care sunt expuse națiunile cu venituri mici, ca urmare a emisiilor de gaze cu efect de seră produse de marile puteri economice.
Potrivit acestei cercetări, dacă politicile climatice actuale nu se vor modifica și încălzirea globală va ajunge la 2,7 grade Celsius până în anul 2100, aproximativ 2,6 miliarde de oameni, reprezentând 28,5% din populația lumii, vor fi confruntați simultan cu secetă severă și valuri intense de căldură. Aceste fenomene combinate prezintă un risc mult mai mare decât evenimentele climatice individuale, având potențialul de a provoca crize alimentare, lipsă gravă de apă potabilă, creșteri ale ratei mortalității și instabilitate socio-economică accentuată.
Un raport emis de Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC) semnalează un scenariu pesimist în care temperatura medie globală s-ar putea ridica cu mai mult de 4°C față de nivelurile preindustriale. O asemenea creștere ar duce la valuri de căldură extremă și umiditate crescută, făcând regiuni întinse tropicale și subtropicale nelocuibile.
Această criză este agravată de o inegalitate clară în emiterea de gaze cu efect de seră. Statele cu venituri ridicate produc în medie 2,6 tone de carbon echivalent anual pe cap de locuitor, în timp ce țările sărace emit doar 0,4 tone. Națiuni insulare tropicale precum Mauritius și Vanuatu se află pe prima linie a acestui impact climatic, fiind expuse la o creștere semnificativă a frecvenței fenomenelor de căldură și uscăciune extreme.
Pentru a evidenția disproporția flagrantă, cercetătorii au calculat și amprenta emisiilor pe individ: emisiile cumulative generate de doar 1,2 cetățeni americani medi sunt suficiente pentru a expune o altă persoană, în viitor, la condiții climatice dure, subliniind urgent necesitatea unor politici globale echitabile care să protejeze populațiile vulnerabile.
Europa nu este ocolită de efectele schimbărilor climatice. O analiză satelitară pe 20 de ani relevă o gravă criză a resurselor de apă: sudul și sud-estul continentului, inclusiv România, suferă o uscăciune accelerată, în timp ce regiunile nordice devin mai umede. Această tendință ar putea conduce la restricții serioase privind apa subterană, vitală pentru consumul public și agricultură, precum și la probleme majore de securitate alimentară.
În completarea acestor observații, o cercetare publicată în revista Nature a evaluat pagubele economice globale legate de poluare în perioada 1990-2020. Aceasta confirmă rolul dominant al țărilor dezvoltate, în special Statele Unite ale Americii – cel mai mare emițător – în generarea unor daune climatice semnificative ce afectează stabilitatea globală și dezvoltarea economică a altor națiuni.
