Michael Levitt, gastroenterolog recunoscut pentru cercetările sale inovatoare privind gazele corporale, a realizat un studiu care analizează diferențele dintre gazele produse de bărbați și femei. Experimentul, prezentat în The Washington Post, folosește un cromatograf de gaze pentru a măsura atât cantitatea, cât și intensitatea mirosului emisiilor gazoase ale celor 16 participanți.
Participanții au consumat alimente cunoscute pentru creșterea producției de gaze, iar acestea au fost apoi colectate și supuse analizei de specialiști. Rezultatele au indicat că femeile produc gaze cu un miros mai puternic, în timp ce bărbații eliberează o cantitate semnificativ mai mare.
O carieră dedicată unui subiect neobișnuit
Dr. Michael Levitt, supranumit „Regele flatulenței”, și-a început cercetările după ce a descoperit potențialul cromatografului de gaze, un aparat folosit inițial în criminalistică și analiza solului, pentru investigarea compoziției gazelor umane. De-a lungul a peste șapte decenii de carieră, a publicat aproape 300 de lucrări științifice și a colaborat cu diverse instituții, inclusiv NASA, pentru dezvoltarea echipamentelor destinate mediilor spațiale.
Detalii ale studiului și concluzii
În cadrul studiului, mirosul gazelor a fost evaluat de două persoane independente, care au notat intensitatea de la 0 (fără miros) până la 8 (extrem de neplăcut). Pe lângă concentrația mirosului, Levitt a subliniat că volumul gazelor joacă un rol important în percepția acestuia.
Astfel, în timp ce bărbații produc un volum mediu de aproximativ o jumătate de cană de gaze per episod, femeile au gaze mai puțin cantitative, dar cu un miros mai accentuat. În plus, diferențele de comportament au fost evidențiate: femeile tind să elibereze gazele mai discret, reducând astfel zgomotul și mirosul, pe când bărbații, mai ales adolescenții, sunt mai puțin prudenți.
Michael Levitt concluzionează că între sexe există un echilibru natural privind aceste caracteristici, afirmând că „natura a distribuit totul în mod echitabil”.
