La Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, Aleksandr Dughin, ideolog ultranaționalist, împreună cu miliardarul ortodox Konstantin Malofeev, au prezentat un set de scenarii extrem de agresive privind evoluția geopolitică a Rusiei în perioada 2036-2050.
Aceste previziuni, dezvoltate de Institutul Țargrad sub conducerea lui Dughin, au fost detaliate de publicația rusă Kommersant și analizate de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW). Raportul „Scenarii viitoare” clasifică amenințările împotriva Rusiei în cinci domenii strategice: geopolitică, ideologie și politică, demografie, economie și tehnologie, și conturează trei variante de viitor – favorabilă, de continuare și nefavorabilă.
În scenariul optimist, Rusia ar ocupa marile orașe ucrainene, inclusiv Kiev, Odesa și Harkov, iar Uniunea Europeană s-ar prăbuși complet până în 2036, creând astfel un continent european fragmentat și vulnerabil în fața Moscovei.
Varianta mediană, descrisă ca „inerțială”, aduce în prim-plan o amenințare gravă: în cazul unei stagnări prelungite a conflictului din Ucraina, Rusia ar putea recurge la utilizarea armelor nucleare pentru a-și atinge obiectivele militare, folosind acest fapt ca instrument de presiune asupra Ucrainei și a aliaților săi.
Scenariul pesimist prevede o înfrângere totală a Rusiei în război până în 2036, cu aderarea oficială a Kievului la NATO și pierderea completă a influenței Moscovei în fostele republici sovietice. Pe termen lung, până în 2050, se anticipează o „colonizare” a Rusiei de către forțe externe.
Deși aceste proiecții sunt considerate exagerate și utopice, ele reflectă viziunile radicalilor ruși care sprijină un conflict prelungit și escaladarea dură a războiului. Raportul a fost inclus în discuțiile de la Academia Statului Major General a forțelor armate ruse și urmează să fie publicat oficial până la sfârșitul anului 2026.
Pe plan politic, experții cred că președintele Vladimir Putin ar putea utiliza aceste scenarii ca pe un mijloc de a-si poziționa retorica ca fiind mai moderată în raport cu extremismul ideologic, menținând astfel un echilibru delicat între presiunile radicalilor și realitățile militare și diplomatice cu care se confruntă.
