Sfântul Gheorghe, sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, reprezintă o figură centrală în tradiția creștin-ortodoxă și populară din România. Această zi marchează, de asemenea, începutul verii pastorale și este însoțită de numeroase obiceiuri și superstiții transmise din generație în generație.
Cine a fost Sfântul Gheorghe?
Sfântul Gheorghe este recunoscut în creștinism ca un martir de mare curaj și credință. Se presupune că a trăit în secolul al III-lea în regiunea Cappadociei, în prezent parte a Turciei, fiind un general roman de origine greacă din garda împăratului Dioclețian. În ciuda reprimării creștinilor decretate de împărat, el a mărturisit-și public credința, fapt pentru care a fost întemnițat și supus la torturi, fără a renunța însă la convingerile sale.
Legenda sa cea mai populară este lupta cu balaurul, simbol al biruinței binelui asupra răului, poveste care a inspirat numeroase reprezentări artistice de-a lungul timpului. Cultul Sfântului Gheorghe a fost răspândit în special în Evul Mediu, unde a devenit patronul cavalerilor și al cruciaților, dar și protectorul Moldovei, Angliei, Georgiei și Moscovei.
Sfântul Gheorghe în calendarul anului 2026
Tradiția consacră ziua de 23 aprilie ca momentul în care este sărbătorit Sfântul Gheorghe. În folclorul românesc, această dată corespunde echinocțiului de primăvară și simbolizează eliberarea soarelui către vară. Sfântul este venerat ca protector al militarilor, călătorilor și al celor care se ocupă cu creșterea animalelor.
Tradiții și obiceiuri asociate sărbătorii
Deși multe dintre obiceiurile vechi nu sunt la fel de răspândite în prezent, ele rămân o parte valoroasă din patrimoniul cultural românesc. Sfântul Gheorghe este un nume des întâlnit în hramuri de biserici și denumiri de localități, inclusiv un afluent important al Dunării. În trecut, el era considerat ocrotitor al Armatei Române, iar chipul său a fost prezent pe steagul lui Ștefan cel Mare.
Sărbătoarea marchează începutul verii pastorale, un sezon tradițional important în comunitățile rurale. În icoane, Sfântul Gheorghe apare călare pe un cal alb, simbol tradițional al purității și al soarelui. Alături de Sfântul Dumitru, el conduce ciclul pastoral anual conform credințelor populare, vara fiind așa-zisă delimitată între sărbătorile Sfântului Gheorghe și Sânmedru (26 octombrie).
Un ritual specific este „Focul viu”, aprins în ajunul sărbătorii de către tinerii flăcăi din sate. Acest obicei are rădăcini mitologice, legate de focul adus de Prometeu, fiind tradițional ca bărbații să se ocupe de aprinderea și întreținerea focului, simbolizând astfel masculinitatea și viața.
