Guvernul României a lansat un raport detaliat privind situația administrațiilor locale și dezvoltarea teritorială, dezvăluind grave dezechilibre între diverse regiuni ale țării. Documentul subliniază o România divizată între câteva aglomerări urbane dezvoltate și numeroase comunități rurale marcate de sărăcie profundă, infrastructură deficitară și funcționare administrativă deficitară.
În România, există în prezent 2.862 de comune – principala formă de organizare administrativă în mediul rural, ce acoperă majoritatea teritoriului și sunt esențiale pentru furnizarea serviciilor publice. La polul opus, sunt cele 216 orașe și 103 municipii, inclusiv capitala București, acestea reprezentând centrele administrative și economice cheie la nivel județean.
Raportul evidențiază că doar câteva zone metropolitane consolidate, precum București-Ilfov, Cluj sau Timișoara, depășesc media Uniunii Europene în ceea ce privește dezvoltarea, în timp ce majoritatea teritoriului se situează la niveluri mult sub aceste praguri, unele chiar sub 50% din medie, reflectând adâncimea inegalităților regionale.
Zonele cele mai afectate de sărăcie extremă
Indicele sărăciei multidimensionale din 2024 măsoară proporția populației care trăiește în condiții de sărăcie, prin prisma veniturilor, condițiilor de trai și accesului la oportunități economice. Raportul confirmă tensiunile persistente dintre mediul rural și urban, dar și între regiuni, cu accent pe Moldova, sudul Munteniei și Oltenia drept cele mai afectate.
Localități precum Voinești (județul Vaslui) și Lungani (Iași) înregistrează un indice de sărăcie de 92%, iar în Gârceni (Vaslui) nivelul este de 88%. Comuna Râmnicelu din județul Buzău se confruntă cu un procentaj de sărăcie de 94%, în timp ce cea mai gravă situație este la Catane (Dolj), unde toată populația este afectată, cu un indice de 100%.
Aceste disparități sunt amplificate de lipsa infrastructurii adecvate, dificultățile în mobilitate și nivelul scăzut de educație, factori care adâncesc vulnerabilitatea socială a acestor comunități, se arată în raport. Contrar acestor cifre, zonele urbane dezvoltate și metropolele au valori ale indicelui aproape de zero, exemplu fiind comuna Jucu din Cluj.
Infrastructura deficitară agravează sărăcia
Un aspect critic evidențiat este deficitul infrastructurii, în special în ceea ce privește sistemele de canalizare. Datele pentru 2025 indică o rată redusă de conectare la rețelele publice de canalizare în numeroase UAT-uri din Moldova, Oltenia și sudul Munteniei, cu niveluri sub 40%, ceea ce afectează direct sănătatea publică și protecția mediului.
În multe comunități rurale, accesul la canalizare modernă lipsește complet, iar unele zone depind exclusiv de fântâni sau sisteme individuale pentru apă potabilă. Raportul precizează că, deși conectarea la apă este mai ridicată la nivel național, există în continuare regiuni în care oamenii trebuie să utilizeze surse alternative de apă, cum ar fi puțuri sau instalații proprii.
Astfel, raportul guvernamental scoate în evidență o situație critică a dezvoltării teritoriale, semnalând necesitatea unor politici publice eficiente pentru reducerea dezechilibrelor și îmbunătățirea condițiilor de trai în cele mai vulnerabile zone ale țării.
