Începând cu 1 iulie, salariul minim brut în România a fost majorat la 4.325 de lei, o măsură intens mediatizată de autorități ca fiind una benefică pentru angajați. Totuși, realitatea financiară a celor care câștigă minimul pe economie este mult diferită de cifrele anunțate oficial.
Din salariul brut, o parte importantă este imediat redusă prin taxe și contribuții obligatorii către stat. Astfel, din 4.325 de lei brut, angajatul primește în mână un salariu net de aproximativ 2.700 de lei. Diferenţa de peste 1.600 de lei reprezintă sumele reținute pentru bugetul public, reflectând procentul ridicat al impozitării muncii în România.
Structura reținerilor din salariul brut
Reducerea semnificativă a sumei brute se datorează mai multor contribuții obligatorii:
- Contribuția pentru pensie (CAS) – echivalentă cu 25% din salariul brut.
- Contribuția pentru sănătate (CASS) – 10% din venitul brut.
- Impozitul pe venit – 10%, cu aplicarea deducerilor fiscale pentru veniturile mici.
Chiar și cu aceste deduceri, aproape 40% din suma produsă prin muncă este colectată de stat.
Evaluarea salariului minim pe ora de muncă
Un indicator relevant pentru puterea de cumpărare a angajatului este tariful orar. Oficial, salariul minim brut împărțit la numărul mediu de ore lucrate într-o lună indică un tarif brut de 26 de lei pe oră.
În realitate, după deducerea taxelor, suma netă obținută de angajat este de aproximativ 16 lei pentru fiecare oră muncită. Această sumă are o putere de cumpărare limitată în contextul inflației și al majorărilor repetate de prețuri.
Practic, o oră de muncă remunerată cu salariul minim acoperă în prezent costul unui pachet de unt sau două pâini de calitate superioară, lăsând un buget foarte restrâns pentru alte cheltuieli esențiale zilnice.
