Valul de căldură recent a generat o creștere semnificativă a consumului de energie în România, iar facturile au crescut, evidențiind astfel vulnerabilitățile Sistemului Energetic Național (SEN). Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), a explicat într-o analiză publicată pe 18 iulie că aceasta nu este doar o problemă de consum, ci o reflectare a unor deficiențe structurale.
Atunci când temperaturile ridicate determină creșterea utilizării aparatelor de aer condiționat, consumul de electricitate variază de obicei între 80 și 120 lei lunar pentru o gospodărie obișnuită, dar poate ajunge și la 180-230 lei pentru locuințele situate la ultimul etaj cu suprafețe vitrate mari și expuse direct la soare. Această majorare se datorează în principal consumului sporit, mai mult decât fluctuațiilor prețurilor pe piața angro, deoarece clienții casnici cu contracte la preț fix nu resimt imediat variația prețului la energia electrică.
În contextul în care România se confruntă cu unele dintre cele mai ridicate tarife din regiune, Chisăliță subliniază o altă problemă majoră: incapacitatea de a produce suficientă energie în momentele de consum maxim. Astfel, țara este pusă în situația de a importa cantități mari de electricitate, însă această importare are loc în perioadele în care prețurile sunt extrem de ridicate, deoarece deficitul afectează întreaga regiune de Sud-Est a Europei.
Țările vecine, precum Grecia, Bulgaria sau Ungaria, trec prin aceleași dificultăți, iar Ucraina continuă să consume cantități importante de energie din zonă. Această competiție pentru resursele limitate determină un mecanism de piață în care ultimul megawatt-oră este tranzacționat la cel mai ridicat preț, ceea ce influențează costul în toată regiunea.
În plus, congestiile din rețelele de transport limitează capacitatea de a beneficia de energie mai ieftină disponibilă în alte zone ale Europei. Aceasta generează o piață fragmentată, în care România și statele din jurul său plătesc tarife mai mari decât media europeană.
Tradicional, România a avut un avantaj important datorită mixului energetic diversificat – hidrocentrale, reactoare nucleare, centrale pe gaze și cărbune, completate recent de surse regenerabile. Totuși, această diversificare nu mai asigură necesarul în orele de vârf, mai ales că anumite unități s-au retras sau funcționează cu capacitate redusă, iar producția hidro și cea regenerabilă depind de condițiile meteorologice.
Lipsa unor capacități flexibile și a sistemelor eficiente de stocare a energiei determină ca importurile să devină singura soluție viabilă în perioadele critice, ceea ce subliniază o problemă de securitate energetică reală pentru România.
Dumitru Chisăliță concluzionează că valul de căldură este un semnal clar că problema nu se rezumă doar la prețuri, ci reflectă o vulnerabilitate structurală a economiei românești, dependentă de importuri în cele mai importante momente de consum și expusă riscului unor șocuri regionale precum canicula sau seceta.
