Marți, în jurul prânzului, principala sursă de energie electrică în România este reprezentată de hidroenergie, cu o cotă de peste 36%, după ce ambele reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă au fost oprite și nu mai produc energie. În mod obișnuit, energia nucleară contribuia cu circa 18-20% din producția totală de electricitate a țării.
Oprirea centralei nucleare nu pune însă în pericol alimentarea cu energie. Sistemul energetic național continuă să funcționeze, însă această situație implică o dependență mai mare față de importuri, o posibilă creștere a prețurilor pe piața energetică și o vulnerabilitate sporită în timpul perioadelor cu consum ridicat.
Potrivit datelor Translectrica, în jurul orei 11:30, hidroenergia acoperea 36,05% din consumul total, ceea ce înseamnă că aproximativ o treime din energia produsă provine de la baraje și alte centrale hidroelectrice.
Pe locul secund în sursele de producție se situează energia fotovoltaică, care contribuia cu 30,21%, echivalentul a 1.353 MW. Urmează centralele pe gaze naturale cu aproape 14% din producție (621 MW), iar la mică distanță se află termocentralele pe cărbune, care asigurau 13,42% (610 MW) din consum.
Energia eoliană reprezenta 5,17% din consum, iar biomasa – energia obținută din deșeuri vegetale și materiale organice – puțin peste 1%. Instalațiile de stocare a energiei aveau o pondere minimă, de doar 0,11%, asigurând circa 48 MW.
Consumul total de energie electrică marți în jurul prânzului a fost de 4.891 MW, iar producția autohtonă a atins 4.406 MW, fiind astfel necesare importuri pentru acoperirea necesarului.
Oprirea reactoarelor de la Cernavodă și implicațiile asupra sistemului energetic
Ambele unități nucleare de la Cernavodă sunt oprite deopotrivă, fapt ce generează o presiune considerabilă asupra Sistemului Energetic Național (SEN). România va fi în acest regim fără energie nucleară timp de aproximativ trei săptămâni, până la începutul lui iunie, când se estimează repornirea Unității 2.
Unitatea 1 a fost oprită planificat în dimineața zilei de 10 mai, la ora 11:00, în timp ce Unitatea 2 era deja oprită automat din 4 mai, ca urmare a unei defecțiuni la un izolator al transformatorului de evacuare a puterii.
Astfel, din 10 mai România funcționează fără niciun reactor nuclear în producție, ceea ce înseamnă o reducere cu aproximativ 1.400 MW a capacității de producție continuă. Această situație devine critică în special în perioadele fără aport solar, când producția hidro nu poate compensa integral deficitul și sistemul trebuie să se bazeze în mare măsură pe importuri.
Este un caz rar pentru sistemul energetic românesc, având în vedere rolul constant al centralei nucleare de la Cernavodă, care asigura de obicei aproape o cincime din producția de energie electrică a României.
