Am descoperit adevărata istorie a României abia la vârste înaintate, prin intermediul memoriilor și jurnalelor, întrucât manualele comuniste erau adesea insuficiente și încărcate politic. Chiar și materialele postdecembriste de educație istorică s-au dovedit uneori inadecvate, fie prin depășirea subiectelor, fie prin adăugarea unor aspecte superficiale.
În acest context, cartea „Memoriile unui trădător”, semnată de Lupu C. Kostaki, un înalt funcționar român în timpul guvernării militare germane (1916-1918), publicată de Humanitas în 2020, oferă o perspectivă autentică și detaliată asupra unei perioade tulburi pentru țară. Ediția este îngrijită de specialiști, printre care Alexandru Istrate și Claudiu Lucian-Topor, iar contribuția lor aduce claritate asupra unei istorii adesea ignorate în discursul public.
Lupu C. Kostaki, provenind dintr-o veche familie boierească moldovenească și asociat politic cu conservatorii lui P.P. Carp, a fost desemnat în noiembrie 1916, în vremea ocupării Capitalei de Puterile Centrale și retragerii autorităților în Moldova, să asigure funcția de „girant al Ministerului de Interne pentru perioada ocupației militare”. Această responsabilitate, pe care a îndeplinit-o cu onestitate, l-a adus în fața Curții Marțiale în 1919, fiind acuzat de colaborare cu inamicul și subminarea autorității regelui.
Amintirile sale conturează o realitate dureroasă: autoritățile române fuseseră depășite de situație, iar populația abandonată în fața invadatorilor. Kostaki nota cu durere cum printre cei care proclamau patriotismul, mulți au luat primul prilej să părăsească țara, lăsând în urmă un haos complet și o populație neajutorată.
„Ce soartă ne așteaptă într-o țară lipsită de conștiința datoriei? Cum să protejez o populație abandonată de funcționari care au fugit luând cu ei averea publică?”, se întreba Kostaki în paginile memorabile ale cărții sale.
După o perioadă de neutralitate, România a intrat în război în august 1916 alături de Antanta, iar această decizie a consolidat tabăra „antantofilă” reprezentată de familia Brătianu, în timp ce „germanofilii” au fost marginalizați și discreditați, printre ei aflându-se și Kostaki.
Memoriile acestui înaltfuncționar oferă o perspectivă esențială asupra complexităților războiului și a efectelor sale asupra societății românești, fiind o lectură importantă pentru înțelegerea istoriei naționale dincolo de clișeele propagandistice.
