Un număr impresionant de implanturi dentare nu garantează întotdeauna succesul unui tratament stomatologic. În cazul unui pacient care a trecut prin multiple încercări de reabilitare dentară, specialistul în chirurgie stomatologică și maxilo-facială Dr. Vlad Dresca a demonstrat că fundamentul sănătos face diferența între un rezultat bine consolidat și un eșec prelungit.
Radiografia inițială a relevat prezența a două lucrări fixe extinse, susținute de nu mai puțin de 21 de implanturi, însă numeroasele intervenții anterioare nu au oferit pacientului siguranța unei danturi funcționale. Mai mult decât dorința estetică, pacientul își dorea o reabilitare stabilă pe termen lung.
Pentru Dr. Dresca, prioritatea nu a fost interpretarea radiografiei ca o simplă acumulare de implanturi, ci o reevaluare completă a stării osoase și a țesuturilor moi. Astfel, a fost necesar să se stabilească ce elemente mai puteau fi păstrate, ce trebuia înlăturat și cum putea fi ancorat un nou plan de tratament în osul sănătos disponibil.
În domeniul implantologiei, cantitatea implanturilor nu compensează lipsa unui suport osos adecvat, iar succesul depinde de integrarea armonioasă dintre implant, os, gingie și lucrarea protetică. În acest caz, analiza aprofundată a indicat că păstrarea vechii construcții ar fi prelungit problemele existente.
Examenul clinic complet, radiografiile panoramice și investigațiile tridimensionale CBCT au fost esențiale pentru a identifica volumul osos rămas, integritatea sinusurilor maxilare și poziția structurilor anatomice critice, informații imposibil de obținut din imagini plane tradiționale.
Având aceste date, vechiul plan a fost abandonat și înlocuit cu o strategie nouă, adaptată anatomic. Astfel, la maxilarul superior, unde pierderea osoasă era semnificativă, s-a optat pentru inserarea a patru implanturi zigomatice, câte două pe fiecare parte. Implanturile zigomatice sunt dispozitive mai lungi, care folosesc osul pomeților (zigomatic) drept punct solid de ancorare, soluție recomandată în cazuri de atrofie severă a maxilarului sau după eșecuri ale tratamentelor anterioare. La mandibulă, unde osul era suficient, s-au plasat patru implanturi convenționale.
Abordarea diferențiată pentru cele două arcade reflectă nevoia de a adapta tehnica în funcție de anatomia fiecărei zone, evitând soluții uniforme care nu ar fi garantat stabilitate și durabilitate.
Raportul de consens al International Team for Implantology din 2023 susține utilizarea implanturilor zigomatice în situații complexe, subliniind importanța evaluării tridimensionale și a experienței chirurgicale pentru obținerea unui rezultat favorabil.
În concluzie, prin adoptarea unor tehnici adecvate și prin reevaluarea completă a cazului, tratamentul a oferit pacientului o bază solidă pentru reconstrucția danturii, demonstrând că în implantologie calitatea și adaptarea individuală a planului sunt esențiale pentru succes, indiferent de numărul implanturilor utilizate.
