România are nevoie anual de aproximativ 50 de miliarde de euro pentru a-și susține funcționarea, plata pensiilor și salariilor, sumă care este asigurată prin împrumuturi pe piețele financiare internaționale. Orice viitor Guvern va fi astfel constrâns să continue reformele inițiate de Ilie Bolojan, susțin economiștii consultați de Libertatea.
Economistul Andrei Caramitru atrage atenția asupra deficitului bugetar pronunțat al țării noastre, care a atins -9,3% în 2024 și este anticipat să fie de -7,9% în 2025, urmând a se reduce la -6,2% în acest an dacă reformele vor fi respectate.
Această situație reflectă o creștere continuă a datoriei publice, România fiind nevoită să „rostogolească” această datorie și să finanțeze în același timp deficitul bugetar. În prezent, banii provin în mare măsură din fondurile europene, acordate prin programele PNRR și SAFE, precum și prin vânzarea titlurilor de stat către investitori instituționali de pe piețele internaționale.
Doar plata dobânzilor aferente împrumuturilor curente ajunge la 12 miliarde de euro în 2026, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din Produsul Intern Brut (PIB). Acest procent, conform planurilor europene, ar urma să reprezinte întregul deficit bugetar al țării, incluzând dobânzile, salariile, pensiile și investițiile, în anul 2030. România este însă încă departe de această țintă, aflându-se abia la jumătatea drumului.
Un obstacol major îl reprezintă însă credibilitatea economică scăzută a României, afectată de nerespectarea angajamentelor privind reducerea deficitului. Țara noastră se află sub procedură de deficit excesiv încă din 2019, iar în ultimii ani a înregistrat deficite care au depășit constant limita de 3% din PIB.
Guvernul precedent, condus de Marcel Ciolacu, a estimat un buget cu deficit de 5% din PIB pentru 2024, dar execuția a dus la un deficit aproape dublu, de 9,3%. În acest context, fondurile europene joacă un rol crucial în menținerea stabilității economice a României, aportul UE prin PNRR și SAFE fiind de aproximativ 20 de miliarde de euro anual.
Conform lui Caramitru, fără reforme, riscul suspendării acestor fonduri de către Comisia Europeană este real, ceea ce ar compromite supraviețuirea financiară a țării. În plus, continuarea neîncrederii investitorilor și lipsa stabilității fiscale pot duce la retrogradarea ratingului de țară la nivel junk, situație care ar izola România de piețele internaționale de capital.
Intrarea la categoria junk credit ar limita drastic accesul la finanțare, urmată de intervenția financiară externă, de regulă prin împrumuturi condiționate de FMI, menite să stabilizeze economia până se recapătă încrederea investitorilor.
Astfel, viitorul Guvern trebuie să își asume și să ducă la bun sfârșit măsurile agreate în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență până la termenul-limită din 31 august, pentru a asigura continuarea finanțării externe și stabilitatea macroeconomică. În ciuda opoziției unor partide politice față de reforme, acestea reprezintă un imperativ pentru evitarea crizelor financiare majore.
De asemenea, în contextul unei eventuale degradări a ratingului, moneda națională, leul, riscă să se deprecieze semnificativ, ceea ce ar accentua dificultățile economice și ar crește costurile de finanțare ale statului.
