Totul începe cu o senzație intimă: pielea transpirată și murdară, iar apa pentru igienă este încălzită pe aragaz, într-un București aflat în pragul serii. O veste tulburătoare marchează începutul unei noi zile dificile – o avarie la sistemul de termoficare.
Informația indică o problemă la conducta tur, iar jurnalistul se îndreaptă spre căminul de Secționare, unde echipa tehnică lucrează până târziu, în condiții improprii. Într-o groapă adâncă de peste trei metri, înconjurați de abur fierbinte și un miros greu, aceștia adună date pentru constatarea avariei. Atmosfera este încărcată, ca și cum timpul ar repeta la nesfârșit aceleași probleme care afectează sistemul de 30-40 de ani.
Un sistem divizat: Termoficarea din Capitală este gestionată de două entități care nu colaborează eficient: ELCEN (CET), producătorul agentului termic, și Termoenergetica (CMTEB), responsabilă cu distribuția în rețea. Primii încălzesc apa în cazane mari, iar ceilalți trebuie să o distribuie prin conductele vechi și deteriorate ale orașului.
Vizita la CET Sud, în ianuarie, a fost blocată brusc după o primă acceptare, cu motivul neoficial legat de teama ca ziariștii să nu vadă degradarea infrastructurii. Conducerea ELCEN a negat existența avariilor, invocând faptul că livrează exact agenții termici necesari conform cererii Termoenergetica.
În schimb, reprezentanții Termoenergetica au evitat orice comunicare, ignorând e-mailurile care solicitau informații sau acces pentru a documenta munca din teren a muncitorilor ce repara constant avariile.
Realitatea din teren a fost relevată prin discuții directe cu muncitorii, «invizibilii», cei ce lucrează în condiții dificile fără prea multă recunoaștere. Aceștia afirmă că sistemul este pe marginea colapsului, iar frica de represalii îi obligă să rămână tăcuți. Problema nu este doar tehnică, ci și administrativă și de comunicare.
La CET, avariile sunt generate, în principal, de depunerile de calcar în cazanele cu presiune mare, care conduc la supraîncălzirea și spargerea țevilor. Reînnoirea infrastructurii nu se întrevede pe termen scurt: o nouă centrală a fost scoasă recent la licitație, dar nu există o dată clară pentru finalizare.
Pompele gigantice care asigură circulația apei în rețea sunt uzate, iar defectarea oricăreia dintre ele determină scăderea presiunii și livrarea insuficientă a agentului termic către consumatori.
În căutarea «găuricii» în rețea, echipele Termoenergetica folosesc o metodă ce implică senzori și microfoane pentru identificarea punctelor de scurgere a apei încălzite. Deși tehnologia este imperfectă, această metodă rămâne singura soluție practică, în ciuda lipsei investițiilor în echipamente noi.
În concluzie, pe lângă problemele tehnice majore, lipsa transparenței, comunicarea deficitară și jocurile administrative prejudiciază funcționarea sistemului de termoficare și afectează viețile bucureștenilor, care se confruntă cu frig și neajunsuri în sezonul rece.
