În ultimele 12 luni, incertitudinea economică a înregistrat cea mai rapidă creștere în topul riscurilor resimțite de companii, devansând astfel instabilitatea geopolitică, atacurile cibernetice și fenomenele de dezinformare. Aceste concluzii provin dintr-un sondaj recent realizat de Crisis Communications Network Europe (CCNE), organizația europeană care reunește experți în gestionarea situațiilor de criză din 20 de țări, printre care și România.
Conform datelor, 76% dintre respondenți identifică incertitudinea economică drept o amenințare din ce în ce mai serioasă pentru mediul de afaceri. Pe următoarele locuri în clasament se situează instabilitatea geopolitică (59%), atacurile cibernetice (47%) și fenomenul dezinformării (41%). Experții subliniază că aceste riscuri nu doar cresc în intensitate, ci devin tot mai interconectate, complicând anticiparea și gestionarea eficientă a crizelor.
În ciuda acestor amenințări complexe, aproximativ 40% dintre companiile consiliate de CCNE sunt slab pregătite pentru a face față situațiilor de criză, iar 25% au un grad moderat de pregătire. Doar 10% sunt considerate foarte bine pregătite. Mai mult, jumătate dintre experți afirmă că în ultimul an nu au fost făcute progrese semnificative pentru consolidarea capacităților de reacție și adaptare ale organizațiilor.
Ana Maria Gardiner, expert în situații de criză și reprezentanta CCNE în România, explică faptul că pregătirea companiilor nu se mai poate limita la un simplu plan sau proceduri formale. „Ne confruntăm cu o permacriză, un context în care presiunile economice, politice, cibernetice, sociale și operaționale se intersectează rapid și complex. Foarte puține companii românești dispun de scenarii detaliate, exerciții regulate și lideri capabili să ia decizii rapide sub presiune – toate elemente esențiale pentru a gestiona astfel de situații,” declară Gardiner.
Contextul regional agravează aceste probleme. Inflația de peste 58% acumulată în ultimii ani a afectat puterea de cumpărare, costurile de producție și deciziile de investiții ale companiilor. La nivel geopolitic, conflictele prelungite continuă să perturbă lanțurile logistice și să sporească costurile operaționale. De asemenea, incertitudinile politice și fiscale din România determină o atitudine prudentă, cu amânări ale deciziilor strategice, ceea ce generează vulnerabilități în operare.
Presiunea economică deja devine un factor principal de criză, implicând restructurări, reducerea investițiilor, ajustări de prețuri și reorganizări operaționale care influențează angajații, furnizorii și comunitățile. În acest mediu, companiile au nevoie de planuri care să acopere simultan multiple riscuri, nu doar incidente izolate.
De asemenea, sondajul scoate în evidență utilizarea inegală a instrumentelor de pregătire în rândul companiilor. Deși planurile de criză și trainingurile sunt relativ răspândite, instrumentele practice precum simulările, testele de stres sau exercițiile aplicate – esențiale pentru evaluarea și dezvoltarea capacității de reacție – sunt încă insuficient folosite. Adaptarea la această realitate complexă cere și formarea echipelor în reziliență și monitorizarea avansată a riscurilor, pentru a putea interveni rapid și eficient atunci când o problemă izolat poate degenera într-o criză cu impact larg.
