Larisa Butnariu, o tânără originară din Iași, a ales să își împărtășească povestea cutremurătoare despre experiența sa ca victimă a traficului de persoane. Într-un amplu interviu oferit publicației Context.ro, ea dezvăluie dificultățile prin care a trecut, precum și lipsa de sprijin din partea autorităților, cu care nu se simte încă protejată sau în siguranță.
Victima unui dosar complex de trafic, care a implicat mai multe persoane legate de același centru de plasament din Iași, Larisa descrie acest loc ca fiind „pepiniera traficului de persoane”. În interviu, tânăra a povestit momentele în care disperarea de a scăpa de traficanți părea copleșitoare. „Am avut clipe în care credeam că nu voi mai găsi o cale de scăpare din mâinile traficanților”, a mărturisit ea.
Larisa subliniază că nu se consideră o simplă victimă, ci o supraviețuitoare a acestui flagel. Ea trage un semnal de alarmă asupra numeroaselor situații în care persoanele din jurul său, care ar fi putut interveni pentru protecția ei, au ales să nu o facă din motive ce țin de teamă, indiferență sau prejudecăți.
„Nu sunt victimă, ci supraviețuitoare, dar înainte de traficul propriu-zis, au existat numeroase momente în care adulții ar fi putut să mă ajute și nu au făcut-o, fie din frică, lene sau prejudecăți”, a adăugat Larisa în cursul interviului.
În ceea ce privește percepția societății asupra fenomenului traficului de persoane, tânăra remarcă faptul că indiferența publicului și lipsa de informare contribuie la minimalizarea acestui flagel și transformă, în mod indirect, opinia publică într-un „complice” prin nepăsare.
Larisa a fost adoptată din centrul de plasament de o familie înstărită, pe care o descrie cu regret și dezamăgire. Aceasta susține că a fost supusă unei căsătorii forțate cu un bărbat care avea să îi devină traficant și că ar fi preferat să treacă prin greutăți precum foamea decât să ajungă în acea situație.
„La mine e ca la mulți alți copii adoptați: din dorința părinților adoptivi de a părea binevoitori, ajungem chiar mai rău decât în sărăcie. Preferam să rămân flămândă și să duc o viață demnă decât să fiu adoptată de o familie de bani gata”, a povestit Larisa, mărturisind că agresiunea a început încă din casa adoptivă, cu un viol care a fost primul semnal de alarmă pe care a încercat să-l transmită autorităților.
După abuzuri, Larisa a apelat la Poliție, însă sprijinul pe care îl aștepta a fost inexistent. Ea acuză faptul că probele au fost distruse și că oamenii legii au informat familia adoptivă despre demersurile sale, care ulterior i-au intensificat suferința.
„Polițistul a distrus probele, m-a alungat din secție și l-a anunțat pe tatăl meu adoptiv că îi fac probleme. Când am fost dată dispărută, m-au găsit, m-au audiat și m-au dus acasă, unde agresorul încă mă aștepta”, a relatat Larisa.
Astfel, deși încerca să găsească protecție în instituțiile statului, tânăra a fost în continuare victima exploatării, fiind forțată să se căsătorească cu agresorul, devenit traficant, și apoi traficate în Spania și Germania sub controlul acestei rețele.
Povestea Larisei Butnariu reflectă o realitate dură a traficului de persoane în România și evidențiază necesitatea unor măsuri mai ferme și sprijin real pentru victime, precum și conștientizarea și implicarea societății în combaterea acestui fenomen.
