Oltcit, automobilul reprezentativ pentru industria auto românească a perioadei comuniste, este pe cale să revină în prim-plan. Ford Otosan România, actualul operator al uzinei din Craiova, a depus la 25 martie 2026 o cerere oficială pentru înregistrarea mărcii Oltcit la Uniunea Europeană, conform datelor disponibile pe platforma eSearch EUIPO.
Cererea cu numărul 019337134, care se află în stadiul de „Application under examination”, vizează clasa 12, dedicată vehiculelor, automobilelor și accesoriilor aferente. Uzina din Craiova, locul de naștere al mașinii între 1981 și 1991, este acum gestionată de Ford Otosan, a doua cea mai importantă companie auto din România.
„O marcă încărcată de simbolism în industria auto românească revine în atenția publicului: OLTICIT, brandul legendar asociat cu fabrica de la Craiova”, au transmis reprezentanții instituției care coordonează procesul de protecție a proprietății intelectuale pentru Ford.
Oltcit – un simbol al colaborării româno-franceze
Oltcit nu este doar un nume de marcă, ci și un simbol al parteneriatului dintre România și Citroën. Făcut pentru a produce automobile compacte începând cu anii ’70, acest proiect a avut la bază construirea unei fabrici moderne în Craiova, concepută să concureze în piața internațională și să ofere o alternativă la Dacia.
Inițial, Oltcit a fost gândit ca o mașină urbană pentru tineri, cu un design și dotări futuriste pentru acea perioadă. Reînregistrarea acestei mărci de către Ford Otosan ar putea semnala un interes de revigorare a brandului, deși detalii concrete nu au fost încă comunicate.
O poveste cu suișuri și coborâșuri
Deși considerată la lansare una dintre cele mai avansate mașini produse în România, Oltcit a devenit un paradox: apreciat pentru designul său modern, a fost însă criticat pentru consumul ridicat de carburant. Proiectul a început în anii ’70, când Nicolae Ceaușescu a căutat o alternativă la Dacia, dorind o mașină mică, destinată atât pieței interne, cât și exportului.
Parteneriatul oficial dintre statul român și Citroën a fost semnat pe 30 decembrie 1976, împărțind acțiunile în proporție de 64% pentru stat și 36% pentru francezi. Investiția estimată la aproape un miliard de dolari a dus la construcția unei uzine moderne, pe o suprafață de 114 hectare. Cu toate acestea, producția a început cu întârziere în 1981.
Modelul Oltcit s-a diferențiat de Dacia prin configurația hatchback cu trei uși și interiorul dotat cu comenzi inovatoare pentru vremea respectivă.
Modele reprezentative și impactul lor
Printre variantele produse se numără Oltcit Special, echipat cu un motor de 652 cmc preluat de la Citroën Visa, și Oltcit Club, cel mai răspândit model, dotat cu un motor de 1129 cmc și o putere de 57 CP. Modelul Club a fost recunoscut atât pentru accelerația și stabilitatea sa, cât și pentru consumul ridicat de carburant, ce depășea frecvent 10 litri la 100 km în oraș.
În afara granițelor României, Oltcit a fost comercializat sub denumirea Citroën Axel în țări precum Franța, Olanda sau Belgia, unde însă a întâmpinat reticență din cauza calității finisajelor și construcției din fabrica din Craiova.
