Marian Motocu, liderul craiovean al formațiunii neolegionare „Mișcarea 41 pentru România” și adept al lui Călin Georgescu, a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru incitare la ură rasială, promovarea unor doctrine antisemite și negarea Holocaustului. În paralel, Eugen Sechila, un alt simpatizant al fostului candidat suveranist la Președinție, a fost sancționat doar cu un avertisment după ce a ridicat o troiță legionară.
Libertatea a avut acces la motivările judecătorești ale Judecătoriei Craiova și Judecătoriei Oltenița, care au analizat cele două cazuri, ilustrând modul în care instanțele au tratat acuzațiile de extremism. Deși sentințele nu sunt definitive – vor fi cercetate la nivelul Curții de Apel Craiova, respectiv Tribunalului Călărași – ele indică o tendință de răspuns reținut în fața infracțiunilor de incitare la ură.
Aceste decizii sunt relevante și pentru alte dosare similare, cum ar fi cele ale lui Cătălin Dinulescu, avocat apropiat lui Călin Georgescu, cercetat pentru îndemnul la violență, Mihai Rapcea, avocat acuzat de promovarea salutului nazist și Alexandru Bâlcu, membru al organizației Noua Dreaptă, implicat în acte de vandalism antisemit.
Marian Motocu a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni legate de legislația antiextremism după ce a distribuit 29 de videoclipuri pe Facebook, în care instiga la ură și violență față de evrei, promova doctrina legionară și nega Holocaustul. Potrivit procurorilor, motivele sale includeau consolidarea unui nucleu extrem de dreapta sub umbrela unei „mișcări naționale”, în fruntea căreia se afla, finanțată prin donații primite de la susținători.
Judecătoria Craiova, în decizia emisă la 11 mai 2026, a subliniat că materialele publicate de Motocu „conțin expresii ofensatoare fără un scop legitim, care nu contribuie la un dialog constructiv, ci incită la ură și excluderea unor grupuri minoritare”, încălcând astfel principiile europene pe care România și le-a asumat. Instanța a considerat că este nevoie de intervenția statului pentru a proteja demnitatea cetățenilor și a preveni propagarea mesajelor instigatoare la ură rasială și națională.
Deși inculpatul a negat caracterul său rasist, instanța a concluzionat că atitudinile exprimate în spațiul public „dezgustă și denigrează comunitățile evreiești și instituțiile statului într-un mod repetat și consecvent pe o perioadă extinsă”. Apărările sale au fost considerate neconvingătoare, iar faptele sale au fost calificate ca fiind de natură să promoveze idei incompatibile cu valorile democratice și pluraliste.
