Franța traversează un val de căldură fără precedent, iar ziua de 23 iunie a marcat cea mai ridicată temperatură înregistrată în țară de la începutul măsurătorilor în 1947. În contextul acestei canicule istorice, Parisul a implementat o soluție inovatoare pentru răcirea spațiilor urbane, evitând dependența de aerul condiționat tradițional, după cum relatează The Guardian.
În loc să instaleze numeroase aparate de aer condiționat care ar putea intensifica efectul de insulă termică urbană, capitala franceză a optat pentru o rețea centralizată de răcire, ascunsă sub pavajul străzilor. Aceasta utilizează apa rece provenită din fluviul Sena pentru a tempera marile clădiri – de la muzee și birouri, la spitale, școli și hoteluri. Printre clădirile conectate la această infrastructură se numără simboluri ale Parisului, precum Luvrul și Grand Palais.
Principiul funcționării sistemului de răcire
Sistemul constă într-un circuit de schimb termic în care apa rece din Sena este pompată prin conducte ce se află în apropierea unor conducte separate, pe care circulă apa încălzită provenită din clădiri. Apa celor două fluxuri nu se amestecă, fiind separate printr-un perete metalic subțire care permite transferul căldurii de la apa caldă la cea rece, similar cu principiul unei cești fierbinți scufundate într-un vas cu apă rece.
Astfel, apa răcită este distribuită către clădirile conectate, iar apa din fluviu, ușor încălzită, este reintrodusă în cursul apei. Temperaturile sunt atent monitorizate pentru a nu afecta ecosistemul râului, iar până în prezent nu există dovezi că acest proces ar avea impact negativ.
De ce se evită utilizarea exclusivă a aerului condiționat
Aerul condiționat tradițional scoate căldura din interior și o transferă în mediul exterior, fenomen ce poate agrava încălzirea urbană, mai ales în orașele dense, cu o suprafață extinsă de asfalt și beton. În acest sens, Parisul caută alternative care să răcească nu doar interiorul clădirilor, ci și mediul înconjurător, fără a amplifica efectul de insulă termică.
Fraîcheur de Paris, compania responsabilă de sistem, descrie această rețea drept o soluție eficientă energetic și adaptată unei era a schimbărilor climatice, menționată ca „o metodă revoluționară” în lupta cu temperaturile extreme.
Istoric și planuri de viitor
Conceptul rețelei centralizate de răcire a fost dezvoltat încă din anii ’90 de o filială Engie, cu scopul de a reduce efectele insulei termice și de a crește eficiența energetică. În 2022, Fraîcheur de Paris a preluat contractul și a început extinderea acestei infrastructuri subterane.
Proprietarul rețelei rămâne orașul Paris, care a concesionat operarea pe 20 de ani către un consorțiu în care sunt implicați Engie și RATP. Valoarea contractului este estimată la 2,4 miliarde de euro, iar planul pe termen lung prevede extinderea rețelei până în 2042, pentru a acoperi toate arondismentele orașului și a deservi peste 3.000 de clădiri.
Printre clădirile vizate pentru conectare se numără instituții critice precum spitale, școli, creșe și centre pentru vârstnici. Un reprezentant al Fraîcheur de Paris a subliniat că deși toate clădirile nu au aceleași nevoi de răcire și nu toate pot fi conectate, obiectivul este transformarea pe termen lung a sistemului urban de răcire.
