Satelitul NASA TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) a realizat o premieră prin detectarea unei planete situate pe o orbită foarte îndepărtată în jurul unei stele, folosind fenomene generate de undele din spațiu-timp. Noua planetă, numită Gaia23bra b, este un super-Jupiter cu o masă de 1,6 ori mai mare decât Jupiter, plasată la o distanță de steaua sa similară cu cea dintre Jupiter și Soare.
Diana Dragomir, profesoară la Universitatea din New Mexico și coautoare a studiului publicat în The Astrophysical Journal Letters la 1 iulie 2026, subliniază faptul că această descoperire a fost neașteptată: „Nimeni nu anticipa că TESS va putea detecta un astfel de tip de planetă”. Ea beneficiază de finanțare prin granturi de cercetare oferite de NASA.
Descoperirea indică posibilitatea existenței altor planete similare, încă nedetectate în datele colectate de TESS. Gaia23bra b orbitează o stea pitică portocalie cu o masă de aproximativ 80% din cea a Soarelui, aflată la o distanță impresionantă de 40.000 de ani-lumină față de Pământ, mult peste limita obișnuită de 150 de ani-lumină a misiunii TESS.
Microlentilele gravitaționale – o nouă fereastră către exoplanete
Fenomenul de microlentilă gravitațională apare atunci când din perspectiva Pământului două stele se aliniază aproape perfect. Steaua aflată în prim-plan distorsionează și curbează lumina celei din spate, acționând ca o lentilă cosmică. Prezența planetelor în jurul stelei din prim-plan poate influența această lumină, generând variații observabile în strălucire.
Conform lui Mallory Harris, doctorand la Universitatea din New Mexico și autor principal al studiului, observațiile satelitului Gaia au fost prea rare pentru a permite identificarea planetei, însă monitorizarea mai frecventă a regiunii de cer realizată de TESS a evidențiat semnale suplimentare cauzate de prezența acesteia.
Avantajele metodei microlentilei în descoperirea exoplanetelor
Dintre cele peste 6.000 de exoplanete confirmate până în prezent, mai puțin de 5% au fost descoperite prin microlentile gravitaționale. Această tehnică este foarte potrivită pentru detectarea planetelor mici, aflate la distanțe mari față de stelele lor, inclusiv în zonele considerate locuibile.
Metoda tranzitului, folosită în principal de TESS, este mai eficientă pentru descoperirea planetelor mari și apropiate de stea, deoarece acestea blochează mai multă lumină. „Tranzitele și microlentilele sunt metode complementare, fiindcă fiecare oferă informații diferite: tranzitul măsoară dimensiunea planetei, în timp ce microlentila determină masa și distanța orbitală”, explică Diana Dragomir.
Perspective pentru viitor – telescopul spațial Nancy Grace Roman
Acest progres face parte dintr-un context mai amplu, pregătind terenul pentru misiunea telescopului spațial Nancy Grace Roman, programat pentru lansarea în august 2026. Telescopul va focaliza observațiile asupra centrului galaxiei noastre, unde densitatea mare de stele crește probabilitatea de a surprinde fenomene de microlentilă.
Se estimează că Roman va detecta aproximativ 1.000 de planete prin microlentilă și alte 100.000 prin metoda tranzitului. Michael Fausnaugh, profesor la Texas Tech University și coautor al studiului, evidențiază complementaritatea celor două misiuni: „TESS acoperă rapid alte zone ale galaxiei, completând perfect misiunea Roman și deschizând noi căi în studiul formării planetelor dintr-un mediu stelar variat”.
Importanța pentru căutarea lumilor prielnice vieții
În contrast cu aglomeratul centru galactic, unde radiațiile și supernovele pot face planetele inospitaliere, TESS monitorizează regiuni mai liniștite ale galaxiei, oferind ocazia de a studia medii cu condiții diferite pentru apariția și evoluția planetelor.
Contribuțiile TESS extind astfel cunoașterea asupra diversității exoplanetare din Calea Lactee și sporesc înțelegerea universului în care trăim.
