În data de 18 mai 2025, autorul a votat pentru prima și singura oară pe Nicușor Dan. Totuși, nu a fost un vot în sine pentru Dan, ci mai degrabă un vot împotriva candidatului George Simion, despre care existau semnale alarmante, inclusiv incitări publice la violență. Pe 9 martie 2025, Simion a făcut declarații publice care instigau la mutilarea membrilor Biroului Electoral Central (BEC), un gest grav pentru care s-a deschis un dosar penal, despre care însă nu s-au mai auzit detalii ulterioare.
Autorezonatorul subliniază că este un susținător al libertății și al supremației Constituției României, care, în pofida unor imperfecțiuni în administrarea relațiilor instituționale, rămâne cea mai solidă garanție a drepturilor cetățenești. În acest context, el atrage atenția că tăcerea față de încălcările Constituției reprezintă complicitate la pierderea libertăților fundamentale.
Termenul „sistem” este însă vag, nefiind definit nici în textul constituțional, nici în legislația specifică. Unele încercări de definire au fost făcute în trecut, inclusiv de fostul președinte Traian Băsescu, însă conceptul rămâne fluid și alimentat de speculații. Autorul recunoaște existența unor relații și influențe informale între instituții și persoane publice, ce pot afecta funcționarea statului de drept.
Un episod recent alarmant l-a reprezentat autoproclamarea președintelui României ca „șef al sistemului”. Această expresie a fost folosită anterior în discursurile inamicului politic pentru a eroda încrederea publică în instituțiile statului și în oamenii care luptă pentru respectarea legii.
De asemenea, în iunie 2026, Ciprian Ciucu, primarul general al Bucureștiului, aflat sub acuzația de luare de mită, s-a prezentat drept victimă a „sistemului”, susținând că dosarul i-ar fi fost fabricat politic. În aceeași perioadă, au apărut imagini cu președintele României la o întâlnire la Bruxelles cu Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Pază și Protecție (SPP) de aproape 21 de ani, o persoană despre care s-au vehiculat frecvent acuzații neconfirmate legate de influențe și intervenții politice.
Cu doar câteva zile înainte, de la Gdansk, Nicușor Dan a declarat că este „șeful sistemului”, generând un val de întrebări privind sensul și temeiul acestei declarații. Rămâne neclar ce înțelege Dan prin „sistem” și în ce mod își justifică această poziție.
Întrebările legitime ce persistă sunt următoarele: Ce constituie exact acest „sistem”? Pe ce baze legale se sprijină poziția de „șef al sistemului”? Care instituții sau persoane se subordonează acestei autorități? Care este rolul real al directorului SPP în acest context și cât sunt încurajate astfel de legături între șeful statului și serviciile de protecție?
Aceste aspecte ridică îngrijorări legate de transparența și funcționalitatea instituțiilor statului, precum și de încrederea cetățenilor români în protecția și siguranța oferite de acestea.
