În România, pe lângă diverși profeți, vindecători și comercianți de iluzii, lipsește încă un element simbolic: mamutul de la Giurgiu, care a fost luat în mod surprinzător de către bulgari.
La sfârșitul lunii iulie 2026, un mamut lanos (documentat ca Mammuthus primigenius) a fost reperat în albia secată a Dunării, undeva în apropierea orașului Giurgiu. Acesta părea să caute un adăpost temporar, dar a fost rapid „preluat” de cetățeanul bulgar Petăr Nikolov, care, conform martorilor, nu a sustras decât o parte a scheletului: mandibula, doi colți, un omoplat și câteva coaste, considerate „souveniruri” ale descoperirii.
Martorii oculari descriu însă o poveste mai complexă. Dunărea, secată în această zonă din cauza unei îndiguiri realizate mai sus, i-a permis mamutului să pătrundă în albia râului. În căutarea unui refugiu, mamutul și-a ascuns blana între plante sălbatice, însă, la un moment dat, a ajuns pe Podul Prieteniei, în apropiere de Ruse.
Aici a fost întâmpinat de cetățeanul bulgar, care, exploatând neatenția și buna credință a exemplarului, l-a luat cu el pe teritoriul Bulgariei, promițându-i prețuri mai bune, ceea ce s-a dovedit a fi o dezinformare manipulatorie.
Acest act a generat nemulțumire în rândul românilor, care consideră că nu este numai o pierdere materială, ci și un simbol al viitorului. Mamutul lanos putea reprezenta o oportunitate unică pentru dezvoltarea unei industrii bazate pe lâna preistorică, iar întrebarea dacă acesta putea oferi chiar și lapte – deși în mod evident nu și ouă – adaugă o notă de umor frustrării resimțite.
Pe fundalul unor astfel de întâmplări, autorul remarcă și o notă existențială legată de utilizarea termenilor ca „anul curent” în condițiile în care lipsa energiei electrice ar putea schimba fundamental viața cotidiană.
În final, apelul este clar: „Mamutul, înapoi!” – un strigăt pentru recuperarea acestui simbol al patrimoniului românesc și al identității regionale.
