Guvernul interimar, aflat la conducere de aproape trei luni, își propune să mențină ratingul de țară al României la niveluri similare cu cele ale Botswanei. Pentru aceasta, utilizează metode discutabile, precum ajustarea statisticilor economice, în încercarea de a induce în eroare atât agențiile de rating, cât și Comisia Europeană.
Aceste practici nu sunt un fenomen nou, ci au fost observate în perioadele recente de declin economic, când dificultățile evidențiază clar mentalitatea restrânsă a unor decidenți. În timp ce în perioadele de creștere economică asemenea abordări sunt mai puțin vizibile, în momentele de criză ele devin evidente și problematice.
Fenomenul este însoțit de serioase discrepanțe între nivelul de calificare necesar și competențele persoanelor ce ajung în funcții importante. Această atitudine, descrisă ca o „gândire de bișnițar în funcție publică”, afectează semnificativ capacitatea de a dezvolta strategii pe termen mediu și lung, esențiale pentru depășirea crizelor și stabilitatea economică.
De exemplu, față de măsurile de austeritate din 2010, în 2026 limbajul s-a schimbat: în loc de „interes național”, acum se vorbește despre „interesul rating-ului”. Această schimbare reflectă priorități care nu întotdeauna se aliniază cu binele public, în contextul unor politici fiscale cum ar fi majorarea TVA-ului sau menținerea prețurilor ridicate la carburanți.
În opinia unor experți, reducerea TVA-ului pentru carburanți, energie electrică și gaze naturale ar favoriza atât creșterea puterii de cumpărare, cât și sporirea economiilor populației și a capacității mediului privat de a atrage fonduri europene. În schimb, actualii decidenți par mai preocupați să mențină anumite privilegii pentru evazioniștii fiscali.
Dezbaterile recente au inclus și declarațiile ministrului finanțelor, care a respins reducerea TVA pentru carburanți ca fiind incompatibilă cu legislația europeană. În schimb, a propus un mecanism dinamic de accize care să ajusteze regulat nivelul acestora în funcţie de evoluţia pieţei. Măsura este prevăzută pentru o perioadă temporară de trei luni, cu posibilitatea prelungirii.
Cazurile altor state europene, precum Polonia și Spania, care au redus temporar TVA-ul pentru a proteja consumatorii și economiile naționale, demonstrează că astfel de măsuri pot fi compatibile cu reglementările UE, mai ales în contexte excepționale. Astfel, invocarea legislației europene drept justificare pentru neimplementarea unor politici fiscal-bugetare eficiente ridică semne de întrebare asupra abordării actuale.
În concluzie, este necesară o schimbare de mentalitate la nivelul factorilor de decizie, care să permită o viziune pe termen mediu și lung și să prioritizeze adevăratul interes național, nu doar păstrarea aparențelor statistice.
