Marocul se poziționează ca un jucător major în exportul de legume și fructe, cu o valoare anuală ce ajunge la patru miliarde de euro, conform declarațiilor ambasadorului Hassan Abouyoub. El a evidențiat faptul că produsele marocane sunt supuse unui proces riguros de testare și certificare înainte de a părăsi țara.
Ambasadorul a subliniat că aceste teste sunt conforme cu normele europene, sistemul marocan fiind adaptat în totalitate cerințelor Uniunii Europene, piața principală pentru produsele sale agricole. Astfel, se realizează un control strict privind prezența pesticidelor, spre deosebire de alte regiuni ale lumii, precum America Latină, unde utilizarea antibioticelor în agricultură poate avea o filosofie diferită.
Un aspect deosebit de important evidențiat de Hassan Abouyoub este problema logisticii. Deși Marocul exportă anual o cantitate considerabilă de fructe și legume, inclusiv roșii, acestea ajung pe piața românească doar prin intermediul unor hub-uri din Olanda sau Franța. Motivele sunt legate de dificultățile transportului direct și de infrastructura locală insuficient dezvoltată în România.
Ambasadorul a subliniat potențialul uriaș al României ca poartă strategică pentru comerțul regional, în special datorită poziției geografice avantajoase și a portului Constanța. Cu toate acestea, infrastructura existentă nu este încă adaptată pentru a sprijini eficient comerțul direct, ceea ce reduce șansele unei colaborări comerciale mai directe și mai eficiente.
În plus, Hassan Abouyoub a discutat efectele acordului Mercosur asupra pieței europene, menționând că deși acordul facilitează comerțul între Uniunea Europeană și țările din America de Sud, impactul asupra Europei nu trebuie să fie unul negativ. El a accentuat, însă, că rămân provocări majore în domeniul controlului sanitar și al educației producătorilor, necesitatea adoptării de tehnologii moderne și metode sustenabile fiind esențială pentru asigurarea calității și siguranței produselor.
Astfel, ambasadorul Marocului în România evidențiază atât succesul exporturilor agricole ale țării sale, cât și provocările logistice și sanitare care fac dificilă extinderea acestora pe piețe ca cea românească, indicând nevoia unor investiții și soluții eficiente pentru a valorifica pe deplin potențialul comercial comun.
