Ce înseamnă să fii român și cum este definită identitatea națională în documentele strategice ale României? Întrebări importante într-o perioadă marcată de polarizare socială, pe care Libertatea le-a discutat cu Iulia Joja, profesor asociat la Georgetown University din Washington.
Joja, specialistă în cultura strategică românească, a studiat acest subiect în doctoratul său, iar lucrarea a fost publicată de Columbia University Press în 2019. Potrivit acesteia, pentru a înțelege cultura strategică a României este necesar să analizăm discursurile oficiale ale liderilor politici, precum cele de 1 Decembrie, dar și opiniile oamenilor obișnuiți, care reflectă valorile și identitatea națională învățate încă din școală.
Definirea culturii strategice românești
Iulia Joja explică cultura strategică drept un set de idei și percepții care definesc identitatea unui popor și influențează orientările sale în politica externă și de apărare. Aceasta este modelată de elitele politice, consilieri și jurnaliști, care își extrag cunoștințele dintr-un cadru educațional comun.
În privința României, femeia de știință subliniază lipsa unor tendințe militariste sau imperialiste în istorie. România este un stat de dimensiuni mici, care și-a construit identitatea în contextul presiunii from marilor imperii din vecinătate: rus, otoman, habsburgic.
Tranziția de la comunism la integrarea în NATO și UE
Doctoranda notează că transformarea principală a culturii strategice românești a avut loc după 1990, prin democratizarea țării și aderarea la NATO și Uniunea Europeană. Publicul român a susținut majoritar aceste procese, iar acest sprijin este mai puternic decât în alte state postcomuniste.
Pe de altă parte, România și-a consolidat o identitate europeană și euroatlantică puternică, dorință vizibilă atât în discursurile politice, cât și în politicile guvernamentale.
Apărarea, aliatul principal în fața provocărilor
În interviu, Joja remarcă faptul că justificarea majorării cheltuielilor pentru apărare de către decidenții români se sprijină mai degrabă pe așteptările și angajamentele față de aliații din NATO decât pe o amenințare directă din partea Rusiei. Astfel, prioritățile strategice sunt aliniate diplomat și militar cu partenerii occidentali.
Acest aspect reflectă o cultură strategică care pune accent pe relațiile internaționale și pe solidaritatea cu aliații euroatlantici, în detrimentul unei poziționări ofensiv-militariste tradiționale, potrivit contextului istoric și politic specific României.
Astfel, în ciuda tensiunilor regionale, politica de apărare românească este configurată pentru a răspunde intereselor comune în cadrul alianțelor strategice, consolidându-și stabilitatea și securitatea prin cooperare multilaterală.
